RomCor - Job - 9

9:1  Iov a luat cuvântul şi a zis:

9:2  „Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

9:3  Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

9:4  Ale Lui sunt înţelepciunea şi atotputernicia: Cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

9:5  El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mânia Sa.

9:6  Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.

9:7  Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare şi ţine stelele sub pecetea Lui.

9:8  Numai El întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării.

9:9  El a făcut Ursul-Mare, Luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

9:10  El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

9:11  Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc.

9:12  Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: ‘Ce faci?’

9:13  Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.

9:14  Şi eu cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?

9:15  Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.

9:16  Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul –

9:17  El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

9:18  care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

9:19  Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

9:20  Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

9:21  Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

9:22  Ce-mi pasă la urma urmei? Căci îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

9:23  Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…! Dar El râde de încercările celui nevinovat.

9:24  Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?

9:25  Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

9:26  trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.

9:27  Dacă zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea şi să fiu voios’,

9:28  sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

9:29  Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

9:30  Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,

9:31  Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!

9:32  Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să mergem împreună la judecată.

9:33  Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.

9:34  Să-Şi tragă însă varga deasupra mea şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.

9:35  Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.