RomCor - Job - 3

3:1  După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

3:2  A luat cuvântul şi a zis:

3:3  „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’

3:4  Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

3:5  S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!

3:6  Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

3:7  Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

3:8  Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte leviatanul

3:9  să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

3:10  Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

3:11  De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?

3:12  De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?

3:13  Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

3:14  cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,

3:15  cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.

3:16  Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!

3:17  Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

3:18  Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

3:19  cel mai mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său.

3:20  Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,

3:21  care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,

3:22  care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?

3:23  Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?

3:24  Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa.

3:25  De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

3:26  N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”