RomCor - Job - 6

6:1  Iov a luat cuvântul şi a zis:

6:2  „Oh, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

6:3  ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

6:4  Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava şi groaza Domnului bagă fiori în mine!

6:5  Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?

6:6  Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

6:7  Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă!

6:8  O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

6:9  De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!

6:10  Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.

6:11  La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?

6:12  Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

6:13  Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?

6:14  Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.

6:15  Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.

6:16  Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

6:17  vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia.

6:18  Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie şi pier.

6:19  Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.

6:20  Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.

6:21  Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi!

6:22  V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

6:23  scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi!’?

6:24  Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

6:25  O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

6:26  Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

6:27  Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

6:28  Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

6:29  Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!

6:30  Este vreo nelegiuire pe limba mea şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?