RomCor - Job - 36

36:1  Elihu a urmat şi a zis:

36:2  „Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

36:3  Îmi voi lua temeiurile de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

36:4  Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai de-a face cu un om cu simţăminte curate.

36:5  Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

36:6  El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.

36:7  Nu-Şi întoarce ochii de la cei fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.

36:8  Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

36:9  Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.

36:10  Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

36:11  Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.

36:12  Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

36:13  Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;

36:14  îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.

36:15  Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui şi prin suferinţă îl înştiinţează.

36:16  Şi pe tine te va scoate din strâmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

36:17  Dar, dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

36:18  Supărarea să nu te împingă la batjocură şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

36:19  Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?

36:20  Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

36:21  Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

36:22  Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

36:23  Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: ‘Faci rău’?

36:24  Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!

36:25  Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

36:26  Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.

36:27  Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

36:28  pe care norii o strecoară şi o picură peste mulţimea oamenilor.

36:29  Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?

36:30  Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.

36:31  Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.

36:32  Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

36:33  Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit şi până şi turmele Îi simt apropierea.