RomCor - Job - 14

14:1  Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

14:2  Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

14:3  Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

14:4  Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

14:5  Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

14:6  întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.

14:7  Un copac şi tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.

14:8  Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,

14:9  înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

14:10  Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?

14:11  Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,

14:12  aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

14:13  Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!

14:14  Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

14:15  Atunci m-ai chema şi Ţi-aş răspunde şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

14:16  Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

14:17  călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

14:18  Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,

14:19  cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu, aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

14:20  Îl urmăreşti întruna şi se duce; Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.

14:21  De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.

14:22  Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”