RomCor - Job - 15

15:1  Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

15:2  „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?

15:3  Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

15:4  Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

15:5  Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

15:6  Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

15:7  Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

15:8  Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

15:9  Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?

15:10  Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.

15:11  Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând…?

15:12  Încotro te trage inima şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

15:13  Ce, împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

15:14  Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15:15  Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

15:16  cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!

15:17  Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

15:18  ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,

15:19  cărora singuri li se dăduse ţara şi printre care niciun străin nu venise încă.

15:20  Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.

15:21  Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

15:22  El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;

15:23  aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.

15:24  Necazul şi neliniştea îl înspăimântă şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

15:25  Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic

15:26  şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

15:27  Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză

15:28  şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.

15:29  Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.

15:30  Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

15:31  Dacă se încrede în rău, se înşală, căci răul îi va fi răsplata.

15:32  Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

15:33  Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

15:34  Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă şi cortul omului stricat îl va mânca focul.

15:35  El zămisleşte răul şi naşte răul; în sânul lui coace roade care-l înşală.”