RomCor - Job - 29

29:1  Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:

29:2  „Oh, cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

29:3  când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

29:4  Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

29:5  când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;

29:6  când mi se scăldau paşii în smântână şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!

29:7  Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

29:8  tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.

29:9  Mai-marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.

29:10  Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii.

29:11  Urechea care mă auzea mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

29:12  Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.

29:13  Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

29:14  Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

29:15  Orbului îi eram ochi şi şchiopului, picior.

29:16  Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.

29:17  Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.

29:18  Atunci ziceam: ‘În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

29:19  Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

29:20  Slava mea va înverzi neîncetat şi arcul îmi va întineri în mână.’

29:21  Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

29:22  După cuvântările mele, niciunul nu răspundea şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

29:23  Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

29:24  Când li se înmuia inima, le zâmbeam, şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

29:25  Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.