RomCor - Job - 31

31:1  Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

31:2  Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

31:3  Pieirea nu-i oare pentru cel rău şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

31:4  N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?

31:5  Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înşelăciune,

31:6  să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

31:7  De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,

31:8  atunci eu să semăn, şi altul să secere şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!

31:9  Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,

31:10  atunci nevastă-mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii!

31:11  Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

31:12  un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

31:13  De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine,

31:14  ce aş putea să fac când se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?

31:15  Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?

31:16  Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,

31:17  dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut şi el partea lui din ea,

31:18  eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;

31:19  dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,

31:20  fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;

31:21  dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;

31:22  atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!

31:23  Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

31:24  Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu eşti nădejdea mea’;

31:25  dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;

31:26  dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă

31:27  şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină; dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –

31:28  şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –;

31:29  dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,

31:30  eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;

31:31  dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’;

31:32  dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

31:33  dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sân,

31:34  pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…

31:35  Oh, de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?

31:36  Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;

31:37  să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

31:38  Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;

31:39  dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,

31:40  atunci să crească spini din el în loc de grâu şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov.