RomCor - Job - 20

20:1  Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:

20:2  „Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.

20:3  Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.

20:4  Nu ştii tu că de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,

20:5  biruinţa celor răi a fost scurtă şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

20:6  Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri şi capul i-ar ajunge până la nori,

20:7  va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’

20:8  Va zbura ca un vis şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

20:9  Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.

20:10  Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

20:11  Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.

20:12  Dulce era răul în gura lui. Îl ascundea sub limbă,

20:13  îl mesteca întruna şi nu-l lăsa; îl ţinea în cerul gurii,

20:14  dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

20:15  Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.

20:16  Otravă de aspidă a supt, şi de aceea limba năpârcii îl va ucide.

20:17  Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele şi râurile de miere şi de lapte,

20:18  va da înapoi ce a câştigat şi nu va mai trage folos din câştig; va da înapoi tot ce a luat şi nu se va mai bucura de el,

20:19  căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară, a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.

20:20  Lăcomia lui n-a cunoscut margini, dar nu va scăpa ce are mai scump.

20:21  Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine.

20:22  În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

20:23  Şi iată, ca să-i umple pântecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

20:24  Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă.

20:25  Îşi smulge din trup săgeata, care scânteiază la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

20:26  Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.

20:27  Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pământul se va ridica împotriva lui.

20:28  Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.

20:29  Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.”