RomCor - Job - 41

41:1  Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa sau să-i legi limba cu o funie?

41:2  Îi vei putea petrece papura prin nări sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

41:3  Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

41:4  Va face el un legământ cu tine, ca să-ţi fie rob pe vecie?

41:5  Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?

41:6  Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

41:7  Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu chingi?

41:8  Ridică-ţi numai mâna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

41:9  Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, şi cazi la pământ!

41:10  Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?

41:11  Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.

41:12  Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

41:13  Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

41:14  Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!

41:15  Scuturile lui măreţe şi puternice sunt unite împreună ca printr-o pecete;

41:16  se ţin unul de altul şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.

41:17  Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi.

41:18  Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.

41:19  Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

41:20  Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

41:21  Suflarea lui aprinde cărbunii şi gura lui aruncă flăcări.

41:22  Tăria lui stă în grumaz şi înaintea lui sare groaza.

41:23  Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

41:24  Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

41:25  Când se scoală el, tremură vitejii şi spaima îi pune pe fugă.

41:26  Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

41:27  Pentru el, fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

41:28  Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.

41:29  Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor.

41:30  Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

41:31  Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

41:32  În urmă, el lasă o cărare luminoasă, şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.

41:33  Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic.

41:34  Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”