RomCor - Job - 16

16:1  Iov a luat cuvântul şi a zis:

16:2  „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.

16:3  Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

16:4  Ca voi aş vorbi eu de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

16:5  v-aş mângâia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

16:6  Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

16:7  Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!

16:8  M-ai apucat ca pe un vinovat – dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

16:9  Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

16:10  Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine.

16:11  Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi şi mă aruncă în mâinile celor răi.

16:12  Eram liniştit şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.

16:13  Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile. El Îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,

16:14  mă frânge bucăţi, bucăţi, Se aruncă asupra mea ca un războinic.

16:15  Mi-am cusut un sac pe piele şi mi-am prăvălit capul în ţărână.

16:16  Plânsul mi-a înroşit faţa şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

16:17  Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

16:18  Pământule, nu-mi acoperi sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine!

16:19  Chiar acum martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

16:20  Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,

16:21  să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

16:22  Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.