RomCor - Job - 4

4:1  Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

4:2  „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

4:3  De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.

4:4  Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.

4:5  Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

4:6  Nădejdea ta nu-i neprihănirea ta?

4:7  Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

4:8  După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

4:9  Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.

4:10  Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!

4:11  Leul bătrân piere din lipsă de pradă şi puii leoaicei se risipesc.

4:12  Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.

4:13  În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,

4:14  m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.

4:15  Un duh a trecut pe lângă mine… Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…

4:16  Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

4:17  ‘Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’

4:18  Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

4:19  cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

4:20  De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.

4:21  Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!