RomCor - John - 12

12:1  Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.

12:2  Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.

12:3  Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

12:4  Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

12:5  „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”

12:6  Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.

12:7  Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

12:8  Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”

12:9  O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.

12:10  Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,

12:11  căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

12:12  A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

12:13  a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

12:14  Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

12:15  „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”.

12:16  Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

12:17  Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.

12:18  Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

12:19  Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

12:20  Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic

12:21  s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”.

12:22  Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

12:23  Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

12:24  Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.

12:25  Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.

12:26  Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

12:27  Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

12:28  Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”

12:29  Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”

12:30  Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

12:31  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

12:32  Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

12:33  Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

12:34  Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”

12:35  Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

12:36  Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.

12:37  Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

12:38  ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”

12:39  De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

12:40  „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.”

12:41  Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

12:42  Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

12:43  Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

12:44  Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

12:45  Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

12:46  Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

12:47  Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

12:48  Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

12:49  Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

12:50  Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”