RomCor - John - 4

4:1  Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

4:2  Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.

4:3  Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.

4:4  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

4:5  a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

4:6  Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

4:7  A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

4:8  Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.

4:9  Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.

4:10  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

4:11  „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?

4:12  Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

4:13  Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.

4:14  Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

4:15  „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”.

4:16  „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

4:17  Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

4:18  Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

4:19  „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.

4:20  Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

4:21  „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

4:22  Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.

4:23  Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

4:24  Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

4:25  „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile”.

4:26  Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.

4:27  Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”

4:28  Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:

4:29  „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”

4:30  Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

4:31  În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”

4:32  Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”.

4:33  Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

4:34  Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

4:35  Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

4:36  Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

4:37  Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’.

4:38  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

4:39  Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”.

4:40  Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

4:41  Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

4:42  Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.

4:43  După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.

4:44  Căci El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.

4:45  Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

4:46  Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.

4:47  Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

4:48  Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”

4:49  Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”.

4:50  „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.

4:51  Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

4:52  El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”.

4:53  Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.

4:54  Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.