RomCor - John - 6

6:1  După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.

6:2  O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

6:3  Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

6:4  Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape.

6:5  Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”

6:6  Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.

6:7  Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”.

6:8  Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

6:9  „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”

6:10  Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.

6:11  Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.

6:12  După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”.

6:13  Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.

6:14  Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume”.

6:15  Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

6:16  Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

6:17  S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

6:18  Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

6:19  După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.

6:20  Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”

6:21  Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

6:22  Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

6:23  A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.

6:24  Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

6:25  Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

6:26  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

6:27  Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

6:28  Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”

6:29  Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”.

6:30  „Ce semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

6:31  Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer’.”

6:32  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,

6:33  căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”.

6:34  „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”.

6:35  Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

6:36  Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.

6:37  Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,

6:38  căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

6:39  Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

6:40  Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

6:41  Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer”.

6:42  Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am pogorât din cer’?”

6:43  Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

6:44  Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

6:45  În proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

6:46  Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl.

6:47  Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

6:48  Eu sunt Pâinea vieţii.

6:49  Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.

6:50  Pâinea care se pogoară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

6:51  Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

6:52  La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

6:53  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

6:54  Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

6:55  Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

6:56  Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

6:57  După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.

6:58  Astfel este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”

6:59  Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

6:60  Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

6:61  Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

6:62  Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

6:63  Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

6:64  Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

6:65  Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”.

6:66  Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

6:67  Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”

6:68  „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

6:69  Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

6:70  Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”

6:71  Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.