RomCor - Psalms - 109

109:1  Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

109:2  Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

109:3  mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei.

109:4  Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici, dar eu alerg la rugăciune.

109:5  Ei îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea.

109:6  Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău şi un pârâş să stea la dreapta lui!

109:7  Când va fi judecat, să fie găsit vinovat şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

109:8  Puţine să-i fie zilele la număr şi slujba să i-o ia altul!

109:9  Să-i rămână copiii orfani şi nevastă-sa văduvă!

109:10  Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!

109:11  Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!

109:12  Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!

109:13  Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor!

109:14  Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere-aminte înaintea Domnului şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!

109:15  Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,

109:16  pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!

109:17  Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!

109:18  Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

109:19  De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!

109:20  Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

109:21  Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!

109:22  Sunt nenorocit şi lipsit şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.

109:23  Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.

109:24  Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

109:25  Am ajuns de ocara lor; când mă privesc ei, dau din cap.

109:26  Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

109:27  Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

109:28  Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.

109:29  Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!

109:30  Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii,

109:31  căci El stă la dreapta săracului ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.