RomCor - Job - 37

37:1  La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei.

37:2  Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

37:3  Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.

37:4  Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ, şi nu mai opreşte fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.

37:5  Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.

37:6  El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

37:7  Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

37:8  Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei.

37:9  Vijelia vine de la miazăzi şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.

37:10  Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

37:11  Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori;

37:12  mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.

37:13  Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul sau ca un semn al dragostei Lui.

37:14  Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

37:15  Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

37:16  Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită?

37:17  Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?

37:18  Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

37:19  Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.

37:20  Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

37:21  Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi.

37:22  De la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

37:23  Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.

37:24  De aceea, oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.”