RomCor - Psalms - 104

104:1  Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

104:2  Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

104:3  Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.

104:4  Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori.

104:5  Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

104:6  Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

104:7  dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

104:8  suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.

104:9  Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

104:10  Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

104:11  Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

104:12  Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

104:13  Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.

104:14  Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:

104:15  vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.

104:16  Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

104:17  În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

104:18  munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.

104:19  El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

104:20  Tu aduci întunericul şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

104:21  puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.

104:22  Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.

104:23  Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui până seara.

104:24  Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de făpturile Tale.

104:25  Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

104:26  Acolo pe ea umblă corăbiile şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

104:27  Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

104:28  Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.

104:29  Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

104:30  Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

104:31  În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

104:32  El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

104:33  Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi!

104:34  Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

104:35  Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!