RomCor - Matthew - 22

22:1  Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:

22:2  „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.

22:3  A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.

22:4  A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă».’

22:5  Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui.

22:6  Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.

22:7  Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

22:8  Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.

22:9  Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’

22:10  Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

22:11  Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

22:12  ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit.

22:13  Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

22:14  Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi’.”

22:15  Atunci, fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

22:16  Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

22:17  Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”

22:18  Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

22:19  Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban.

22:20  El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”

22:21  „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

22:22  Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

22:23  În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

22:24  „Învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş’.

22:25  Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

22:26  Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

22:27  La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

22:28  La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”

22:29  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

22:30  Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

22:31  Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

22:32  ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii’.”

22:33  Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

22:34  Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

22:35  Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

22:36  „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

22:37  Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

22:38  Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

22:39  Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’.

22:40  În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

22:41  Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

22:42  „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

22:43  Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:

22:44  ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»?’

22:45  Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”

22:46  Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.