RomCor - II Samuel - 22

22:1  David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.

22:2  El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

22:3  Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!

22:4  Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

22:5  Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,

22:6  legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

22:7  În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

22:8  Atunci, pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

22:9  Fum se ridica din nările Lui şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

22:10  A plecat cerurile şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.

22:11  Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;

22:12  era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

22:13  Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.

22:14  Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;

22:15  a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.

22:16  Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

22:17  El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

22:18  m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.

22:19  Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

22:20  El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubeşte.

22:21  Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;

22:22  căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

22:23  Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

22:24  Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.

22:25  De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea după curăţia mea înaintea Lui.

22:26  Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

22:27  cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

22:28  Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mândri.

22:29  Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.

22:30  Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

22:31  Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

22:32  Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

22:33  Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.

22:34  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.

22:35  Îmi deprinde mâinile la luptă şi braţele mele întind arcul de aramă.

22:36  Tu îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajung mare prin bunătatea Ta.

22:37  Lărgeşti drumul sub paşii mei şi picioarele mele nu se clatină.

22:38  Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.

22:39  Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.

22:40  Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.

22:41  Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

22:42  Se uită în jurul lor şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

22:43  Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

22:44  Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.

22:45  Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.

22:46  Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies din cetăţuie.

22:47  Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,

22:48  Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele

22:49  şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

22:50  De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta spre slava Numelui Tău!

22:51  El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui pentru totdeauna.”