RomCor - John - 11

11:1  Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav.

11:2  Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei.

11:3  Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”.

11:4  Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”.

11:5  Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

11:6  Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era

11:7  şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”.

11:8  „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”

11:9  Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia,

11:10  dar, dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”

11:11  După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn”.

11:12  Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”.

11:13  Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

11:14  Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.

11:15  Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”

11:16  Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”

11:17  Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.

11:18  Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

11:19  mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

11:20  Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă.

11:21  Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

11:22  Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.”

11:23  Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”.

11:24  „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”.

11:25  Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

11:26  Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

11:27  „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”.

11:28  După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”.

11:29  Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.

11:30  Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

11:31  Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”.

11:32  Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”.

11:33  Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.

11:34  Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”.

11:35  Isus plângea.

11:36  Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”

11:37  Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

11:38  Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.

11:39  „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”.

11:40  Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

11:41  Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

11:42  Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

11:43  După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

11:44  Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”.

11:45  Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

11:46  Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

11:47  Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

11:48  Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.”

11:49  Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;

11:50  oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”

11:51  Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

11:52  Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

11:53  Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

11:54  De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

11:55  Paştele iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.

11:56  Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

11:57  Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.