RomCor - I Corinthians - 15

15:1  Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas

15:2  şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o, altfel, degeaba aţi crezut.

15:3  V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,

15:4  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi,

15:5  şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

15:6  După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

15:7  În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

15:8  După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.

15:9  Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

15:10  Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

15:11  Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

15:12  Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?

15:13  Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.

15:14  Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.

15:15  Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.

15:16  Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.

15:17  Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre

15:18  şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.

15:19  Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

15:20  Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

15:21  Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

15:22  Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos,

15:23  dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este Cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

15:24  În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

15:25  Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

15:26  Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.

15:27  Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

15:28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

15:29  Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

15:30  Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?

15:31  În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.

15:32  Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.

15:33  Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.

15:34  Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre ruşinea voastră o spun.

15:35  Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”

15:36  Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie dacă nu moare mai întâi.

15:37  Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.

15:38  Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte, şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

15:39  Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

15:40  Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti.

15:41  Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

15:42  Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire;

15:43  este semănat în ocară şi învie în slavă; este semănat în neputinţă şi învie în putere.

15:44  Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

15:45  De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu”. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

15:46  Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.

15:47  Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.

15:48  Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

15:49  Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

15:50  Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

15:51  Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

15:52  într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.

15:53  Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

15:54  Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

15:55  Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”

15:56  Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea.

15:57  Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

15:58  De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.