RomCor - Luke - 22

22:1  Praznicul Azimilor, numit Paştele, se apropia.

22:2  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

22:3  Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

22:4  Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.

22:5  Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani.

22:6  După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.

22:7  Ziua Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.

22:8  Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm”.

22:9  „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei.

22:10  El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra

22:11  şi spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’

22:12  Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.”

22:13  Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.

22:14  Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

22:15  El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;

22:16  căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”

22:17  Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi,

22:18  pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”

22:19  Apoi, a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”.

22:20  Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.

22:21  „Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

22:22  Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”

22:23  Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

22:24  Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?

22:25  Isus le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.

22:26  Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.

22:27  Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.

22:28  Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.

22:29  De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

22:30  ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

22:31  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

22:32  Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

22:33  „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte”.

22:34  Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti”.

22:35  Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.

22:36  Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.

22:37  Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El a fost pus în numărul celor fărădelege’. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”

22:38  „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii”. Şi El le-a zis: „Destul!”

22:39  După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

22:40  Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”.

22:41  Apoi, S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,

22:42  zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

22:43  Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

22:44  A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.

22:45  După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare

22:46  şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”

22:47  Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

22:48  Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

22:49  Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

22:50  Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

22:51  Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.

22:52  Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?

22:53  În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

22:54  După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.

22:55  Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

22:56  O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.”

22:57  Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc”.

22:58  Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia”. Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei”.

22:59  Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.”

22:60  Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici”. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.

22:61  Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”.

22:62  Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

22:63  Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.

22:64  L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?”

22:65  Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.

22:66  Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:

22:67  „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede

22:68  şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.

22:69  De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”

22:70  Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt”.

22:71  Atunci, ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”