RomCor - John

Chapter 1

1:1  La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

1:2  El era la început cu Dumnezeu.

1:3  Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

1:4  În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

1:5  Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

1:6  A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

1:7  El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

1:8  Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

1:9  Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.

1:10  El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

1:11  A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

1:12  Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

1:13  născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

1:14  Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

1:15  Ioan a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine’.

1:16  Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;

1:17  căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

1:18  Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

1:19  Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”

1:20  El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.

1:21  Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”

1:22  Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”

1:23  „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia”.

1:24  Trimişii erau din partea fariseilor.

1:25  Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”

1:26  Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.

1:27  El este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui.”

1:28  Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

1:29  A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

1:30  El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine’.

1:31  Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”

1:32  Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

1:33  Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt’.

1:34  Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

1:35  A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.

1:36  Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

1:37  Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.

1:38  Isus S-a întors şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: Învăţătorule), unde locuieşti?”

1:39  „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.

1:40  Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru.

1:41  El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă Hristos).

1:42  Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă Petru).

1:43  A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine”.

1:44  Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

1:45  Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”

1:46  Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip.

1:47  Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug”.

1:48  „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”.

1:49  Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

1:50  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

1:51  Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului”.

Chapter 2

2:1  A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.

2:2  Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.

2:3  Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin”.

2:4  Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”

2:5  Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice”.

2:6  Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.

2:7  Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă”. Şi le-au umplut până sus.

2:8  „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului”. Şi i-au adus.

2:9  Nunul, după ce a gustat apa făcută vin (el nu ştia de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire

2:10  şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum”.

2:11  Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.

2:12  După aceea, S-a pogorât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui şi acolo n-au rămas multe zile.

2:13  Paştele iudeilor erau aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim.

2:14  În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos.

2:15  A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.

2:16  Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”

2:17  Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine”.

2:18  Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”

2:19  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica”.

2:20  Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?”

2:21  Dar El le vorbea despre templul trupului Său.

2:22  Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.

2:23  Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea.

2:24  Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.

2:25  Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuşi ştia ce este în om.

Chapter 3

3:1  Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

3:2  Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”.

3:3  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”.

3:4  Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”

3:5  Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

3:6  Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh.

3:7  Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’.

3:8  Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

3:9  Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?”

3:10  Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri?

3:11  Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut, şi voi nu primiţi mărturia noastră.

3:12  Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?

3:13  Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

3:14  Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,

3:15  pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

3:17  Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

3:18  Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

3:19  Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

3:20  Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

3:21  Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

3:22  După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.

3:23  Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.

3:24  Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.

3:25  Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.

3:26  Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu iată că botează şi toţi oamenii se duc la El”.

3:27  Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.

3:28  Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.

3:29  Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui, şi această bucurie, care este a mea, este deplină.

3:30  Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

3:31  Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi.

3:32  El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui.

3:33  Cine primeşte mărturia Lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.

3:34  Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

3:35  Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.

3:36  Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Chapter 4

4:1  Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

4:2  Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.

4:3  Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.

4:4  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

4:5  a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

4:6  Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

4:7  A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

4:8  Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.

4:9  Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.

4:10  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

4:11  „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?

4:12  Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

4:13  Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.

4:14  Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

4:15  „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”.

4:16  „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

4:17  Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

4:18  Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

4:19  „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.

4:20  Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

4:21  „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

4:22  Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.

4:23  Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

4:24  Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

4:25  „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile”.

4:26  Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.

4:27  Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”

4:28  Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:

4:29  „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”

4:30  Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

4:31  În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”

4:32  Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”.

4:33  Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

4:34  Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

4:35  Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

4:36  Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

4:37  Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’.

4:38  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

4:39  Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”.

4:40  Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

4:41  Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

4:42  Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.

4:43  După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.

4:44  Căci El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.

4:45  Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

4:46  Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.

4:47  Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

4:48  Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”

4:49  Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”.

4:50  „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.

4:51  Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

4:52  El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”.

4:53  Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.

4:54  Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Chapter 5

5:1  După aceea, era un praznic al iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim.

5:2  În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.

5:3  În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.

5:4  Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

5:5  Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.

5:6  Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”

5:7  „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”.

5:8  „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”.

5:9  Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

5:10  Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”.

5:11  El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’.”

5:12  Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă?’”

5:13  Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.

5:14  După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”.

5:15  Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.

5:16  Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

5:17  Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez”.

5:18  Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.

5:19  Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

5:20  Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.

5:21  În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.

5:22  Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,

5:23  pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.

5:24  Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

5:25  Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia.

5:26  Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.

5:27  Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.

5:28  Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

5:29  şi vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

5:30  Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

5:31  Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

5:32  Este un Altul care mărturiseşte despre mine, şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine este adevărată.

5:33  Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.

5:34  Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.

5:35  Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui.

5:36  Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.

5:37  Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa

5:38  şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.

5:39  Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

5:40  Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!

5:41  Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.

5:42  Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.

5:43  Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.

5:44  Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?

5:45  Să nu credeţi că Vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.

5:46  Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.

5:47  Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Chapter 6

6:1  După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.

6:2  O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

6:3  Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

6:4  Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape.

6:5  Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”

6:6  Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.

6:7  Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”.

6:8  Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

6:9  „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”

6:10  Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.

6:11  Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.

6:12  După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”.

6:13  Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.

6:14  Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume”.

6:15  Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

6:16  Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

6:17  S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

6:18  Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

6:19  După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.

6:20  Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”

6:21  Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

6:22  Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

6:23  A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.

6:24  Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

6:25  Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

6:26  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

6:27  Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

6:28  Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”

6:29  Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”.

6:30  „Ce semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

6:31  Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer’.”

6:32  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,

6:33  căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”.

6:34  „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”.

6:35  Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

6:36  Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.

6:37  Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,

6:38  căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

6:39  Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

6:40  Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

6:41  Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer”.

6:42  Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am pogorât din cer’?”

6:43  Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

6:44  Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

6:45  În proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

6:46  Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl.

6:47  Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

6:48  Eu sunt Pâinea vieţii.

6:49  Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.

6:50  Pâinea care se pogoară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

6:51  Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

6:52  La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

6:53  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

6:54  Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

6:55  Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

6:56  Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

6:57  După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.

6:58  Astfel este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”

6:59  Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

6:60  Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

6:61  Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

6:62  Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

6:63  Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

6:64  Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

6:65  Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”.

6:66  Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

6:67  Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”

6:68  „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

6:69  Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

6:70  Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”

6:71  Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.

Chapter 7

7:1  După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.

7:2  Şi praznicul iudeilor, Praznicul zis al Corturilor, era aproape.

7:3  Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.

7:4  Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”

7:5  Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.

7:6  Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.

7:7  Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.

7:8  Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”

7:9  După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.

7:10  După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.

7:11  Iudeii Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: „Unde este?”

7:12  Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun”. Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire”.

7:13  Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

7:14  Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.

7:15  Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”

7:16  Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.

7:17  Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

7:18  Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este strâmbătate.

7:19  Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?”

7:20  Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”

7:21  Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.

7:22  Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.

7:23  Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?

7:24  Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”

7:25  Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-L omoare?

7:26  Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?

7:27  Dar noi ştim de unde este omul acesta, însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.”

7:28  Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.

7:29  Eu Îl cunosc, căci vin de la El şi El M-a trimis.”

7:30  Ei căutau deci să-L prindă, şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

7:31  Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni, Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?”

7:32  Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.

7:33  Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.

7:34  Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”

7:35  Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci?

7:36  Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?’ ”

7:37  În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

7:38  Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

7:39  Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

7:40  Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul”.

7:41  Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul”. Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul?

7:42  Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde era David?”

7:43  S-a făcut, deci, dezbinare în norod din pricina Lui.

7:44  Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.

7:45  Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”

7:46  Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”.

7:47  Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?

7:48  A crezut în El vreunul din mai-marii noştri sau din farisei?

7:49  Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”

7:50  Nicodim, cel care venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis:

7:51  „Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”

7:52  Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc”.

7:53  (Şi s-a întors fiecare acasă.

Chapter 8

8:1  Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.

8:2  Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.

8:3  Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului

8:4  şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.

8:5  Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”

8:6  Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

8:7  Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”.

8:8  Apoi, S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.

8:9  Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

8:10  Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

8:11  „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”)

8:12  Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.

8:13  La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată”.

8:14  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.

8:15  Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.

8:16  Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.

8:17  În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

8:18  deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”

8:19  Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”

8:20  Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

8:21  Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”.

8:22  Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!’ ”

8:23  „Voi sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

8:24  De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”

8:25  „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.

8:26  Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat, şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”

8:27  Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

8:28  Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.

8:29  Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

8:30  Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.

8:31  Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;

8:32  veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi”.

8:33  Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?”

8:34  „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.

8:35  Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.

8:36  Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

8:37  Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.

8:38  Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

8:39  „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam”. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.”

8:40  Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut.

8:41  Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu”.

8:42  Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

8:43  Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

8:44  Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

8:45  Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

8:46  Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

8:47  Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

8:48  Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”

8:49  „N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.

8:50  Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.

8:51  Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”

8:52  „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea’ ”.

8:53  „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?”

8:54  Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru,

8:55  şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.

8:56  Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.”

8:57  „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!”

8:58  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”

8:59  La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Chapter 9

9:1  Când trecea, Isus a văzut un orb din naştere.

9:2  Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”

9:3  Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

9:4  Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

9:5  Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

9:6  După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta

9:7  şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.

9:8  Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”

9:9  Unii ziceau: „El este”. Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. Şi el însuşi zicea: „Eu sunt”.

9:10  Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”

9:11  El a răspuns: „Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: ‘Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.’ M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.”

9:12  „Unde este Omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu”.

9:13  Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.

9:14  Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.

9:15  Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”.

9:16  Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul”. Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.

9:17  Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un proroc”, le-a răspuns el.

9:18  Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea până n-au chemat pe părinţii lui.

9:19  Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum dar vede acum?”

9:20  Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.

9:21  Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.”

9:22  Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră acum ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.

9:23  De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el”.

9:24  Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos”.

9:25  El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd”.

9:26  Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”

9:27  „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”

9:28  Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.

9:29  Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.”

9:30  „Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.

9:31  Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.

9:32  De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.

9:33  Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”

9:34  „Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

9:35  Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”

9:36  El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”

9:37  „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este”.

9:38  „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.

9:39  Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi”.

9:40  Unii din fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”

9:41  „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem’. Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.”

Chapter 10

10:1  „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.

10:2  Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.

10:3  Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul.

10:4  După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.

10:5  Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”

10:6  Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

10:7  Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.

10:8  Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei.

10:9  Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

10:10  Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.

10:11  Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

10:12  Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.

10:13  Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.

10:14  Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

10:15  aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

10:16  Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

10:17  Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau.

10:18  Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

10:19  Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.

10:20  Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?”

10:21  Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?”

10:22  În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.

10:23  Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.

10:24  Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”

10:25  „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

10:26  Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.

10:27  Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.

10:28  Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

10:29  Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

10:30  Eu şi Tatăl una suntem.”

10:31  Atunci, iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.

10:32  Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu – pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”

10:33  Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu”.

10:34  Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’?

10:35  Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,

10:36  cum ziceţi voi că hulesc Eu, Cel pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ‘Sunt Fiul lui Dumnezeu!’

10:37  Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

10:38  Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.”

10:39  La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

10:40  Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

10:41  Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat”.

10:42  Şi mulţi au crezut în El în locul acela.

Chapter 11

11:1  Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav.

11:2  Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei.

11:3  Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”.

11:4  Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”.

11:5  Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

11:6  Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era

11:7  şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”.

11:8  „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”

11:9  Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia,

11:10  dar, dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”

11:11  După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn”.

11:12  Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”.

11:13  Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

11:14  Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.

11:15  Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”

11:16  Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”

11:17  Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.

11:18  Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

11:19  mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

11:20  Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă.

11:21  Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

11:22  Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.”

11:23  Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”.

11:24  „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”.

11:25  Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

11:26  Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

11:27  „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”.

11:28  După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”.

11:29  Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.

11:30  Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

11:31  Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”.

11:32  Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”.

11:33  Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.

11:34  Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”.

11:35  Isus plângea.

11:36  Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”

11:37  Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

11:38  Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.

11:39  „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”.

11:40  Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

11:41  Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

11:42  Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

11:43  După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

11:44  Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”.

11:45  Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

11:46  Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

11:47  Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

11:48  Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.”

11:49  Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;

11:50  oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”

11:51  Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

11:52  Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

11:53  Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

11:54  De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

11:55  Paştele iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.

11:56  Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

11:57  Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Chapter 12

12:1  Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.

12:2  Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.

12:3  Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

12:4  Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

12:5  „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”

12:6  Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.

12:7  Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

12:8  Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”

12:9  O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.

12:10  Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,

12:11  căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

12:12  A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

12:13  a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

12:14  Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

12:15  „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”.

12:16  Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

12:17  Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.

12:18  Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

12:19  Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

12:20  Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic

12:21  s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”.

12:22  Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

12:23  Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

12:24  Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.

12:25  Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.

12:26  Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

12:27  Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

12:28  Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”

12:29  Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”

12:30  Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

12:31  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

12:32  Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

12:33  Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

12:34  Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”

12:35  Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

12:36  Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.

12:37  Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

12:38  ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”

12:39  De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

12:40  „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.”

12:41  Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

12:42  Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

12:43  Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

12:44  Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

12:45  Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

12:46  Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

12:47  Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

12:48  Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

12:49  Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

12:50  Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”

Chapter 13

13:1  Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

13:2  În timpul cinei, după ce Diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

13:3  Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,

13:4  S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.

13:5  Apoi, a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

13:6  A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”

13:7  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”.

13:8  Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”.

13:9  „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile, şi capul!”

13:10  Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”.

13:11  Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi”.

13:12  După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?

13:13  Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.

13:14  Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

13:15  Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

13:16  Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.

13:17  Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.

13:18  Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea’.

13:19  Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.

13:20  Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

13:21  După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

13:22  Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.

13:23  Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.

13:24  Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.

13:25  Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?”

13:26  Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da”. Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.

13:27  Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede”.

13:28  Dar nimeni din cei ce şedeau la masă n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.

13:29  Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor.

13:30  Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.

13:31  După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.

13:32  Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi, şi-L va proslăvi îndată.

13:33  Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.

13:34  Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

13:35  Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

13:36  „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.”

13:37  „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.”

13:38  Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Chapter 14

14:1  „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

14:2  În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

14:3  Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

14:4  Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”

14:5  „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?”

14:6  Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărulşi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

14:7  Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte, şi L-aţi şi văzut.”

14:8  „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns”.

14:9  Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? CineM-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?

14:10  Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nule spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

14:11  Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţicel puţin pentru lucrările acestea.

14:12  Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl,

14:13  şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

14:14  Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

14:15  Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

14:16  Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;

14:17  şi anume Duhul adevărului, pecare lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şiva fi în voi.

14:18  Nuvă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

14:19  Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.

14:20  În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

14:21  Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

14:22  Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?”

14:23  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

14:24  Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.

14:25  V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.

14:26  Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, văva învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

14:27  Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

14:28  Aţi auzit că v-amspus: ‘Mă ducşi Mă voi întoarce la voi’. Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: ‘Mă duc la Tatăl’, căci Tatăleste mai mare decât Mine.

14:29  Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi.

14:30  Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine,

14:31  dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!”

Chapter 15

15:1  „Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul.

15:2  Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.

15:3  Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.

15:4  Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine.

15:5  Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.

15:6  Dacă nu rămâne cineva în Mine, estearuncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.

15:7  Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi oriceveţi vrea, şi vi se va da.

15:8  Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

15:9  Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.

15:10  Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

15:11  V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuriavoastră să fie deplină.

15:12  Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.

15:13  Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

15:14  Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

15:15  Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

15:16  Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-amrânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

15:17  Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

15:18  Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

15:19  Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

15:20  Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘robul nu este mai mare decât stăpânul său’. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

15:21  Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

15:22  Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.

15:23  Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.

15:24  Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu.

15:25  Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ‘M-au urât fără temei’.

15:26  Cândva veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

15:27  Şi voi de asemenea veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.”

Chapter 16

16:1  „V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.

16:2  Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

16:3  Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

16:4  V-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

16:5  Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’

16:6  Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristareav-a umplut inima.

16:7  Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

16:8  Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

16:9  În ce priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine;

16:10  în ce priveşte neprihănirea, fiindcăMă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea;

16:11  în ce priveşte judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.

16:12  Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

16:13  Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să văcălăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

16:14  El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

16:15  Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

16:16  Peste puţinăvreme, nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”

16:17  La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’ şi ‘Pentru că Mă duc la Tatăl’?”

16:18  Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: ‘Peste puţină vreme’? Nu ştim ce vrea să spună.”

16:19  Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’?

16:20  Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

16:21  Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

16:22  Tot aşa şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi seva bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

16:23  În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.

16:24  Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

16:25  V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.

16:26  În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

16:27  Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţicrezut că am ieşit de la Dumnezeu.

16:28  Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”

16:29  Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă.

16:30  Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”

16:31  „Acum credeţi?” le-a răspuns Isus.

16:32  „Iatăcă vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui, şi pe Mine Mă veţi lăsa singur, dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

16:33  V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, darîndrăzniţi, Eu am biruitlumea.”

Chapter 17

17:1  După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, asosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

17:2  după cumI-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

17:3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

17:4  Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

17:5  Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

17:6  Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe careMi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.

17:7  Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.

17:8  Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şiau crezut că Tu M-ai trimis.

17:9  Pentru ei Mă rog. NuMă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi –

17:10  tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.

17:11  Eunu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.

17:12  Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, casă se împlinească Scriptura.

17:13  Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

17:14  Le-amdat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

17:15  Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

17:16  Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

17:17  Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

17:18  Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

17:19  Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

17:20  Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.

17:21  Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

17:22  Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –

17:23  Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru caei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

17:24  Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

17:25  Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

17:26  Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.”

Chapter 18

18:1  După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui.

18:2  Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus, de multe ori, Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

18:3  Iuda deci a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.

18:4  Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”

18:5  Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.

18:6  Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.

18:7  El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.

18:8  Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”

18:9  A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”.

18:10  Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

18:11  Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharulpe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

18:12  Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat.

18:13  L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

18:14  Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod”.

18:15  Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.

18:16  Petru însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.

18:17  Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.

18:18  Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.

18:19  Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.

18:20  Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.

18:21  Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”

18:22  La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”

18:23  Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”

18:24  Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.

18:25  Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt”.

18:26  Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”

18:27  Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.

18:28  Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.

18:29  Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?”

18:30  Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale”.

18:31  Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră”. „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.

18:32  Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.

18:33  Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”

18:34  Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”

18:35  Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”

18:36  „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

18:37  „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

18:38  Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.

18:39  Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”

18:40  Atunci, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar.

Chapter 19

19:1  Atunci, Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.

19:2  Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

19:3  Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.

19:4  Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El”.

19:5  Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!” le-a zis Pilat.

19:6  Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El”.

19:7  Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi, după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu”.

19:8  Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

19:9  A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.

19:10  Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”

19:11  „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”

19:12  De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”

19:13  Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”.

19:14  Era ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

19:15  Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”

19:16  Atunci, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

19:17  Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.

19:18  Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.

19:19  Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”.

19:20  Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.

19:21  Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor’. Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor’.”

19:22  „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

19:23  Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.

19:24  Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie”. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi”. Iată ce au făcut ostaşii.

19:25  Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

19:26  Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”

19:27  Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.

19:28  După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”.

19:29  Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.

19:30  Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

19:31  De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

19:32  Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.

19:33  Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor,

19:34  ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.

19:35  Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

19:36  Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat”.

19:37  Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns”.

19:38  După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.

19:39  Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

19:40  Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.

19:41  În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină, şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

19:42  Din pricină că era Ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Chapter 20

20:1  În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

20:2  A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus”.

20:3  Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.

20:4  Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.

20:5  S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.

20:6  Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.

20:7  Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc, singur.

20:8  Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el şi a văzut, şi a crezut.

20:9  Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.

20:10  Apoi, ucenicii s-au întors acasă.

20:11  Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

20:12  Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.

20:13  „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus”.

20:14  După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus.

20:15  „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau”.

20:16  Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică „Învăţătorule!”

20:17  „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

20:18  Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

20:19  În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

20:20  Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.

20:21  Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”

20:22  După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

20:23  Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

20:24  Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

20:25  Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.

20:26  După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

20:27  Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios”.

20:28  Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

20:29  „Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

20:30  Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

20:31  Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Chapter 21

21:1  După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:

21:2  Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună.

21:3  Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte”. „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi s-au suit într-o corabie, şi n-au prins nimic în noaptea aceea.

21:4  Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Isus.

21:5  „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”.

21:6  El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi”. Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.

21:7  Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.

21:8  Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, decât ca la două sute de coţi.

21:9  Când s-au pogorât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.

21:10  Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”.

21:11  Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari, şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.

21:12  „Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?” căci ştiau că este Domnul.

21:13  Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.

21:14  Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morţi.

21:15  După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei”.

21:16  I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele”.

21:17  A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

21:18  Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”

21:19  A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine”.

21:20  Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”

21:21  Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

21:22  Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”

21:23  Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”

21:24  Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

21:25  Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.