RomCor - Deuteronomy

Chapter 1

1:1  Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.

1:2  (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).

1:3  În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.

1:4  Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.

1:5  Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis:

1:6  „Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicând: ‘Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.

1:7  Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la Muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.

1:8  Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.’

1:9  În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur.

1:10  Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.

1:11  Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!

1:12  Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?

1:13  Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.’

1:14  Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’

1:15  Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.

1:16  Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.

1:17  Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.’

1:18  Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.

1:19  Am plecat din Horeb şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în Muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.

1:20  Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la Muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.

1:21  Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.’

1:22  Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’

1:23  Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.

1:24  Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara.

1:25  Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru!’

1:26  Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.

1:27  Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.

1:28  Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.»’

1:29  Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei.

1:30  Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’

1:31  Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.

1:32  Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,

1:33  care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi şi ziua într-un nor.

1:34  Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat zicând:

1:35  ‘Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,

1:36  afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’

1:37  Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea.

1:38  Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.

1:39  Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: «Vor fi de jaf!» şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni.

1:40  Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’

1:41  Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.

1:42  Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri».’

1:43  Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte.

1:44  Atunci, amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma.

1:45  La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.

1:46  Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.

Chapter 2

2:1  Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir.

2:2  Domnul mi-a zis:

2:3  ‘Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.

2:4  Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine.

2:5  Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.

2:6  Să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca şi să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.

2:7  Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic».’

2:8  Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi, ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.

2:9  Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.

2:10  (Mai înainte, aici locuiau emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii.

2:11  Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii, dar moabiţii îi numeau emimi.

2:12  Seir era locuit altădată de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)

2:13  Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul Zered.’ Am trecut pârâul Zered.

2:14  Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.

2:15  Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.

2:16  După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,

2:17  Domnul mi-a vorbit şi a zis:

2:18  ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,

2:19  şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’

2:20  Ţara aceasta trecea, de asemenea, ca o ţară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiţii, şi amoniţii îi numeau zamzumimi:

2:21  un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor.

2:22  (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.

2:23  De asemenea, aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de caftoriţi, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.)

2:24  ‘Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!

2:25  De azi încolo, voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer, şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.’

2:26  Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:

2:27  ‘Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.

2:28  Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul,

2:29  lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.’

2:30  Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.

2:31  Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.’

2:32  Sihon ne-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.

2:33  Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui.

2:34  I-am luat atunci toate cetăţile şi le-am nimicit cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire şi n-am lăsat să scape niciunul măcar.

2:35  Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.

2:36  De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mână.

2:37  Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetăţile de la munte şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti.

Chapter 3

3:1  Ne-am întors şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.

3:2  Domnul mi-a zis: ‘Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.’

3:3  Şi Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui.

3:4  I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.

3:5  Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe la număr.

3:6  Le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.

3:7  Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.

3:8  Astfel, în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon

3:9  (sidoniţii zic Hermonului Sirion şi amoriţii îl numesc Senir),

3:10  toate cetăţile din câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og în Basan.

3:11  (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi şi lăţimea, de patru coţi, după cotul unui om.)

3:12  Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile lui.

3:13  Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de Ţara Refaimiţilor.

3:14  Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la hotarul gheşuriţilor şi maacatiţilor şi a pus numele lui târgurilor Basanului, numite şi azi Târgurile lui Iair.

3:15  Am dat Galaadul lui Machir.

3:16  Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;

3:17  le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret până la marea câmpiei, Marea Sărată, la picioarele muntelui Pisga, spre răsărit.

3:18  În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi. Voi, toţi cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.

3:19  Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat,

3:20  până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri, ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea, vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.’

3:21  În vremea aceea, am poruncit lui Iosua şi i-am zis: ‘Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.’

3:22  Nu te teme de ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi.

3:23  În vremea aceea, m-am rugat Domnului şi am zis:

3:24  ‘Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mâna Ta cea puternică, căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?

3:25  Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!’

3:26  Dar Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: ‘Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.

3:27  Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit şi priveşte-o doar cu ochii, căci nu vei trece Iordanul acesta.

3:28  Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l şi îmbărbătează-l, căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea.’

3:29  Şi am rămas astfel în vale, în dreptul Bet-Peorului.

Chapter 4

4:1  Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.

4:2  Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele, ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.

4:3  Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care se duseseră după Baal-Peor.

4:4  Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi.

4:5  Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

4:6  Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!’

4:7  Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?

4:8  Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?

4:9  Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.

4:10  Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: ‘Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.’

4:11  Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele era aprins şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.

4:12  Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar un glas.

4:13  El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, Cele Zece Porunci, şi le-a scris pe două table de piatră.

4:14  În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

4:15  Fiindcă n-aţi văzut niciun chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,

4:16  ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om, sau chipul vreunei femei,

4:17  sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ, sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri,

4:18  sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele de dedesubtul pământului.

4:19  Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer şi văzând Soarele, Luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

4:20  Dar pe voi, Domnul v-a luat şi v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus deoparte, cum sunteţi azi.

4:21  Şi Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi a jurat că eu să nu trec Iordanul şi să nu intru în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

4:22  Eu voi muri deci în ţara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul, dar voi îl veţi trece şi veţi stăpâni ţara aceea bună.

4:23  Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o faci.

4:24  Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.

4:25  Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi,

4:26  iau astăzi martori împotriva voastră cerul şi pământul că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.

4:27  Domnul vă va împrăştia printre popoare şi nu veţi rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.

4:28  Şi acolo veţi sluji unor dumnezei care sunt o lucrare făcută de mâini omeneşti, de lemn şi de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă.

4:29  Şi, dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

4:30  Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui,

4:31  căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.

4:32  Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare aşa de mare şi s-a auzit vreodată aşa ceva?

4:33  A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?

4:34  A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mână tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii voştri?

4:35  Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.

4:36  Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe, şi pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.

4:37  El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămânţa lor după ei; El Însuşi te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.

4:38  El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr şi mai tari decât tine, ca să te ducă în ţara lor şi să ţi-o dea în stăpânire, cum vezi azi.

4:39  Să ştii dar în ziua aceasta şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.

4:40  Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie.”

4:41  Atunci, Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,

4:42  pentru ca să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugind într-una din aceste cetăţi.

4:43  Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie, în câmpie, la rubeniţi; Ramot, în Galaad, la gadiţi, şi Golan, în Basan, la manasiţi.

4:44  Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.

4:45  Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.

4:46  Aceasta era dincoace de Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui Israel după ieşirea lor din Egipt.

4:47  Ei au pus mâna pe ţara lui şi pe ţara lui Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit.

4:48  Ţinutul lor se întindea de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului care este Hermonul

4:49  şi cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele muntelui Pisga.

Chapter 5

5:1  Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate.

5:2  Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb.

5:3  Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici.

5:4  Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.

5:5  Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci vă era frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis:

5:6  ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

5:7  Să n-ai alţi dumnezei afară de Mine.

5:8  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în ape sub pământ.

5:9  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc

5:10  şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

5:11  Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

5:12  Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.

5:13  Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile.

5:14  Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.

5:15  Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.

5:16  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

5:17  Să nu ucizi.

5:18  Să nu preacurveşti.

5:19  Să nu furi.

5:20  Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

5:21  Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău’.

5:22  Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat.

5:23  Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine

5:24  şi aţi zis: ‘Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au rămas vii.

5:25  Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.

5:26  Cine este, în adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu?

5:27  Apropie-te mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.’

5:28  Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: ‘Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.

5:29  O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!

5:30  Du-te de spune-le: «Întoarceţi-vă în corturile voastre.»

5:31  Dar tu rămâi aici, cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, legile şi rânduielile pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.’

5:32  Luaţi seama dar să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.

5:33  Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

Chapter 6

6:1  Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire;

6:2  ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau şi să ai zile multe.

6:3  Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, când ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere.

6:4  Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

6:5  Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.

6:6  Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.

6:7  Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.

6:8  Să le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.

6:9  Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

6:10  Domnul, Dumnezeul tău, te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit,

6:11  case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca şi te vei sătura,

6:12  vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

6:13  Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti şi pe Numele Lui să juri.

6:14  Să nu vă duceţi după alţi dumnezei dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru,

6:15  căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S-ar aprinde de mânie împotriva ta şi te-ar nimici de pe faţa pământului.

6:16  Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.

6:17  Ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile lui pe care vi le-a dat.

6:18  Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,

6:19  după ce va izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.

6:20  Când fiul tău te va întreba într-o zi: ‘Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?’,

6:21  să răspunzi fiului tău: ‘Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică.

6:22  Domnul a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui case

6:23  şi ne-a scos de acolo ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.

6:24  Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.

6:25  Vom avea parte de îndurarea Lui dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.’

Chapter 7

7:1  Când Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiţi, pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât tine,

7:2  când Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mâini şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ cu ele şi să n-ai milă de ele.

7:3  Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi,

7:4  căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată.

7:5  Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.

7:6  Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.

7:7  Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele.

7:8  Ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri – pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.

7:9  Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.

7:10  Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc şi-i pierde; nu dă nicio păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată.

7:11  De aceea, păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le.

7:12  Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi.

7:13  El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.

7:14  Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale.

7:15  Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.

7:16  Să nimiceşti toate popoarele pe care ţi le va da în mână Domnul, Dumnezeul tău, să n-arunci nicio privire de milă spre ele şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine.

7:17  Poate că vei zice în inima ta: ‘Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine. Cum voi putea să le izgonesc?’

7:18  Să nu te temi de ele. Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Faraon şi întregului Egipt;

7:19  adu-ţi aminte de marile încercări pe care ţi le-au văzut ochii, de minunile şi semnele, de mâna tare şi de braţul întins cu care te-a scos Domnul, Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul, Dumnezeul tău, tuturor popoarelor de care te temi.

7:20  Domnul, Dumnezeul tău, va trimite chiar şi viespi bondăreşti împotriva lor până la deplina nimicire a celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine.

7:21  Să nu te înspăimânţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat.

7:22  Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta.

7:23  Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mâna ta şi le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite.

7:24  Pe împăraţii lor îi va da în mâinile tale şi le vei şterge numele de sub ceruri; niciunul din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, până le vei nimici.

7:25  Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă, căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

7:26  Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.

Chapter 8

8:1  Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.

8:2  Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

8:3  Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

8:4  Haina nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele în timpul acestor patruzeci de ani.

8:5  Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.

8:6  Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.

8:7  Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi;

8:8  ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;

8:9  ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.

8:10  Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.

8:11  Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi.

8:12  Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase,

8:13  când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai,

8:14  ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;

8:15  care te-a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească apă din stânca cea mai tare

8:16  şi care ţi-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi.

8:17  Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’

8:18  Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.

8:19  Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri.

8:20  Veţi pieri ca şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.

Chapter 9

9:1  Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite până la cer,

9:2  pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’

9:3  Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta şi tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul.

9:4  Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.’ Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.

9:5  Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

9:6  Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s-o stăpâneşti, căci tu eşti un popor tare încăpăţânat.

9:7  Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost!

9:8  La Horeb, atâta aţi aţâţat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi şi voia să vă nimicească.

9:9  Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă,

9:10  şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.

9:11  După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.

9:12  Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te şi pogoară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o: şi-au făcut un chip turnat.’

9:13  Domnul mi-a zis: ‘Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpăţânat.

9:14  Lasă-mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub ceruri, iar pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decât poporul acesta.’

9:15  M-am întors şi m-am pogorât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele.

9:16  M-am uitat, şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul.

9:17  Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri.

9:18  M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi.

9:19  Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.

9:20  Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el.

9:21  Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.

9:22  Apoi, la Tabeera, la Masa şi la Chibrot-Hataava, voi iarăşi aţi aţâţat mânia Domnului.

9:23  Şi când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!’ voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-aţi avut credinţă în El şi n-aţi ascultat glasul Lui.

9:24  V-aţi tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc.

9:25  M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.

9:26  M-am rugat Domnului şi am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică.

9:27  Adu-ţi aminte de robii tăi: Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui,

9:28  ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie».

9:29  Totuşi ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel întins.’

Chapter 10

10:1  În vremea aceea, Domnul mi-a zis: ‘Taie două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine, pe munte; fă şi un chivot de lemn.

10:2  Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat şi să le pui în chivot.’

10:3  Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mână.

10:4  Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, şi Domnul mi le-a dat.

10:5  M-am întors apoi şi m-am pogorât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul.

10:6  Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei.

10:7  Apoi, de acolo au pornit la Gudgoda şi de la Gudgoda la Iotbata, ţară unde sunt pâraie de ape.

10:8  În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi şi i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.

10:9  De aceea Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău.

10:10  Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m-a ascultat şi de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească.

10:11  Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.’

10:12  Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău,

10:13  să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?

10:14  Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.

10:15  Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.

10:16  Să vă tăiaţi dar inima împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul.

10:17  Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri;

10:18  care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.

10:19  Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

10:20  Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El şi pe Numele Lui să juri.

10:21  El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe care ţi le-au văzut ochii.

10:22  Părinţii tăi s-au pogorât în Egipt în număr de şaptezeci de inşi; acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului.

Chapter 11

11:1  Să iubeşti dar pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui.

11:2  Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins,

11:3  semnele Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări.

11:4  Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii,

11:5  când vă urmăreau şi i-a nimicit pentru totdeauna;

11:6  ce v-a făcut în pustie, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor, şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel.

11:7  Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul.

11:8  Astfel, să păziţi toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteţi pune mâna pe ţara în care veţi trece ca s-o luaţi în stăpânire

11:9  şi să aveţi zile multe în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţei lor, ţară în care curge lapte şi miere.

11:10  Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat.

11:11  Ţara pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului;

11:12  este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău, şi asupra căreia Domnul, Dumnezeul tău, are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul anului.

11:13  Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,

11:14  El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul;

11:15  de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite şi vei mânca şi te vei sătura.

11:16  Vedeţi să nu vi se amăgească inima şi să vă abateţi ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.

11:17  Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele şi aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul.

11:18  Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere-aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri.

11:19  Să învăţaţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.

11:20  Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

11:21  Şi atunci, zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului.

11:22  Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe care vi le dau şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El,

11:23  Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri şi vă veţi face stăpâni pe toate aceste neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât voi.

11:24  Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din pustie până la Liban şi de la râul Eufrat până la Marea de Apus.

11:25  Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspândi, cum v-a spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.

11:26  Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul:

11:27  binecuvântarea – dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta;

11:28  blestemul – dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi.

11:29  Şi când Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o vei lua în stăpânire, să rosteşti binecuvântarea pe muntele Garizim şi blestemul pe muntele Ebal.

11:30  Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în ţara canaaniţilor care locuiesc în câmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lângă stejarii More.

11:31  Căci veţi trece Iordanul şi veţi intra în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, ca s-o stăpâniţi şi să locuiţi în ea.

11:32  Să păziţi şi să împliniţi toate legile şi poruncile pe care vi le dau eu astăzi.

Chapter 12

12:1  Iată legile şi poruncile pe care să le păziţi şi să le împliniţi cât veţi trăi în ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.

12:2  Să nimiciţi toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri şi sub orice copac verde.

12:3  Să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea.

12:4  Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru!

12:5  Ci să-L căutaţi la locaşul Lui şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui.

12:6  Acolo să vă aduceţi arderile-de-tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre.

12:7  Acolo să mâncaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul, Dumnezeul vostru.

12:8  Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place,

12:9  fiindcă n-aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru.

12:10  Dar veţi trece Iordanul şi veţi locui în ţara pe care v-o va da în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, după ce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri care vă înconjoară, şi veţi locui fără frică.

12:11  Atunci va fi un loc pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile-de-tot, jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.

12:12  Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre şi levitul care va fi în locurile voastre, căci el n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.

12:13  Vezi să nu-ţi aduci arderile-de-tot în toate locurile pe care le vei vedea,

12:14  ci să-ţi aduci arderile-de-tot în locul pe care-l va alege Domnul în una din seminţiile tale şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu.

12:15  Totuşi, când vei dori, vei putea să junghii vite şi să mănânci carne în toate cetăţile tale, cât îţi va fi dat prin binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să mănânce din ea, cum se mănâncă din căprioară şi din cerb.

12:16  Numai sângele să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe pământ ca apa.

12:17  Nu vei putea să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bunăvoie, nici cele dintâi roade ale tale.

12:18  Ci pe acestea să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta şi levitul care va fi în cetăţile tale, şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, de toate bunurile pe care le vei avea.

12:19  Cât vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe levit.

12:20  Când Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum ţi-a făgăduit, şi dorinţa să mănânci carne te va face să zici: ‘Aş vrea să mănânc carne!’ vei putea să mănânci după dorinţa ta.

12:21  Dacă locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze acolo Numele este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă şi din turmă, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănânci din ele în cetăţile tale, după dorinţa ta.

12:22  Să mănânci din ele cum se mănâncă din căprioară şi cerb; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor mânca şi ei amândoi.

12:23  Numai vezi să nu cumva să mănânci sângele, căci sângele este viaţa (sufletul), şi să nu mănânci sufletul împreună cu carnea.

12:24  Să nu-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca apa.

12:25  Să nu-l mănânci, ca să fii fericit tu, şi copiii tăi după tine, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.

12:26  Dar lucrurile pe care vei voi să le închini Domnului şi darurile pe care le vei aduce pentru împlinirea unei juruinţe, să te duci să le aduci în locul pe care-l va alege Domnul.

12:27  Să-ţi aduci arderile-de-tot, carnea şi sângele pe altarul Domnului, Dumnezeului tău; în celelalte jertfe ale tale, sângele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s-o mănânci.

12:28  Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fii fericit tu, şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

12:29  După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile pe care le vei izgoni dinaintea ta, după ce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara lor,

12:30  vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: ‘Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.’

12:31  Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău, căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcând toate urâciunile pe care le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.

12:32  Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.

Chapter 13

13:1  Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune

13:2  şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ‘Haidem după alţi dumnezei – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – şi să le slujim!’

13:3  să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

13:4  Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.

13:5  Prorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

13:6  Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneşte la sânul tău, sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi te aţâţă în taină zicând: ‘Haidem şi să slujim altor dumnezei!’, dumnezei pe care nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,

13:7  dintre dumnezeii popoarelor care vă înconjoară, lângă tine sau departe de tine, de la o margine a pământului până la cealaltă,

13:8  să nu te învoieşti şi să nu-l asculţi; să n-arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruţi şi să nu-l ascunzi.

13:9  Ci să-l omori; întâi mâna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare şi apoi mâna întregului popor;

13:10  să-l ucizi cu pietre şi să moară, pentru că a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

13:11  Să se facă aşa, pentru ca tot Israelul să audă şi să se teamă şi să nu se mai săvârşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

13:12  Dacă vei auzi spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca locuinţă Domnul, Dumnezeul tău:

13:13  ‘Nişte oameni răi au ieşit din mijlocul tău şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicând: «Haidem şi să slujim altor dumnezei!»’ – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti –,

13:14  să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu de-amănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău,

13:15  atunci să treci prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire împreună cu tot ce va fi în ea şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul sabiei.

13:16  Să strângi toată prada în mijlocul pieţei şi să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna un morman de dărâmături şi niciodată să nu fie zidită din nou.

13:17  Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mâniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte şi să te înmulţească, după cum a jurat lucrul acesta părinţilor tăi,

13:18  dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi şi făcând ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Chapter 14

14:1  Voi sunteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.

14:2  Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.

14:3  Să nu mănânci niciun lucru urâcios.

14:4  Iată dobitoacele pe care să le mâncaţi: boul, oaia şi capra;

14:5  cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa.

14:6  Să mâncaţi din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărţită în două şi rumegă.

14:7  Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai copita despicată şi unghia despărţită în două. Astfel, să nu mâncaţi cămila, iepurele şi iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviţi ca necurate.

14:8  Să nu mâncaţi porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte.

14:9  Iată dobitoacele din care veţi mânca, din toate cele ce sunt în ape: să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi.

14:10  Dar să nu mâncaţi din niciunul din cele ce n-au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate.

14:11  Să mâncaţi orice pasăre curată.

14:12  Dar iată pe acelea pe care nu le puteţi mânca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;

14:13  şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;

14:14  corbul şi toate soiurile lui;

14:15  struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui;

14:16  huhurezul, cocostârcul şi lebăda;

14:17  pelicanul, corbul de mare şi eretele,

14:18  barza, bâtlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.

14:19  Să priviţi ca necurată orice târâtoare care zboară: să nu mâncaţi din ea.

14:20  Să mâncaţi orice pasăre curată.

14:21  Să nu mâncaţi din nicio mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetăţile tale s-o mănânce sau s-o vinzi unui străin, căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

14:22  Să iei zeciuială din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.

14:23  Şi să mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.

14:24  Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.

14:25  Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.

14:26  Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta.

14:27  Să nu părăseşti pe levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.

14:28  După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale.

14:29  Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

Chapter 15

15:1  La fiecare şapte ani, să dai iertare.

15:2  Şi iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria.

15:3  Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească, dar să ierţi ce ai la fratele tău.

15:4  Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul, Dumnezeul tău;

15:5  numai să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.

15:6  Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.

15:7  Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.

15:8  Ci să-i deschizi mâna şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie, ca să facă faţă nevoilor lui.

15:9  Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: ‘Ah, se apropie anul al şaptelea, anul iertării!’ Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta şi te-ai face vinovat de un păcat,

15:10  ci să-i dai, şi să nu dai cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de care te vei apuca.

15:11  Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: ‘Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.’

15:12  Dacă unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ţie să-ţi slujească şase ani, în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine şi să fie slobod.

15:13  Şi când îi vei da drumul ca să se ducă slobod de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală;

15:14  să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tău.

15:15  Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat, de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.

15:16  Dacă însă robul tău îţi va zice: ‘Nu vreau să ies de la tine’, pentru că te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine,

15:17  atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea de uşă şi să-ţi fie rob pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.

15:18  Să nu-ţi pară rău când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ţi-a slujit şase ani, ceea ce face de două ori cât simbria unui om tocmit cu plată, şi Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în tot ce vei face.

15:19  Să închini Domnului, Dumnezeului tău, pe orice întâi născut de parte bărbătească din cireada şi turma ta. Să nu munceşti cu întâiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întâiul născut al oilor tale.

15:20  Să-l mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.

15:21  Dacă are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău.

15:22  Să-l mănânci în cetăţile tale: cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.

15:23  Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca apa.

Chapter 16

16:1  Păzeşte luna spicelor şi prăznuieşte Sărbătoarea Paştelor în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, căci în luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tău, din Egipt, noaptea.

16:2  Să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.

16:3  În timpul sărbătorii, să nu mănânci pâine dospită, ci şapte zile să mănânci azimi, pâinea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua când ai ieşit din ţara Egiptului.

16:4  Să nu se vadă aluat la tine, pe toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile şi nicio parte din vitele pe care le vei jertfi în seara celei dintâi zile să nu fie păstrată peste noapte, până dimineaţa.

16:5  Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca locuinţă,

16:6  ci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.

16:7  Să fierbi vita tăiată şi s-o mănânci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. Şi dimineaţa, vei putea să te întorci şi să te duci în corturile tale.

16:8  Şase zile să mănânci azimi şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.

16:9  Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni.

16:10  Apoi să prăznuieşti Sărbătoarea Săptămânilor şi să aduci daruri de bunăvoie, după binecuvântarea pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău.

16:11  Să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să locuiască Numele Lui acolo, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, levitul care va fi în cetăţile tale şi străinul, orfanul şi văduva care vor fi în mijlocul tău.

16:12  Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt şi să păzeşti şi să împlineşti legile acestea.

16:13  Să prăznuieşti Sărbătoarea Corturilor şapte zile, după ce îţi vei strânge roadele din arie şi din teasc.

16:14  Să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta şi levitul, străinul, orfanul şi văduva care vor fi în cetăţile tale.

16:15  Să prăznuieşti sărbătoarea şapte zile în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate roadele tale şi în tot lucrul mâinilor tale, şi de aceea să fii vesel.

16:16  De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El: la Sărbătoarea Azimilor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului.

16:17  Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău.

16:18  Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale, şi ei să judece poporul cu dreptate.

16:19  Să n-atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.

16:20  Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

16:21  Să nu-ţi aşezi niciun idol de lemn lângă altarul pe care-l vei ridica Domnului, Dumnezeului tău.

16:22  Să nu ridici nici stâlpi idoleşti, care sunt urâţi de Domnul, Dumnezeul tău.

Chapter 17

17:1  Să n-aduci jertfă Domnului, Dumnezeului tău, vreun bou sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească, căci ar fi o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

17:2  Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legământul Lui,

17:3  care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după Soare, Lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n-am poruncit.

17:4  De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost săvârşită în Israel,

17:5  atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovată de această faptă rea şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea.

17:6  Cel vinovat de moarte să fie omorât pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor.

17:7  Întâi mâna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare şi apoi mâna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

17:8  Dacă ţi se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînţelegere sau la o rănire şi va da prilej la ceartă înăuntrul cetăţii tale, să te scoli şi să te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.

17:9  Să te duci la preoţi, leviţi, şi la cel ce va împlini atunci slujba de judecător, să-i întrebi, şi ei îţi vor spune hotărârea legii.

17:10  Să faci cum îţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul şi să ai grijă să faci cum te vor învăţa ei.

17:11  Să faci după legea pe care te vor învăţa şi după hotărârea pe care o vor rosti ei, să nu te abaţi de la ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta, nici la stânga.

17:12  Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău, sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel,

17:13  pentru ca tot poporul să audă, să se teamă şi să nu se mai îngâmfe.

17:14  După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, şi o vei stăpâni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa şi vei zice: ‘Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară’,

17:15  să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău.

17:16  Dar să n-aibă mulţi cai şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai, căci Domnul v-a zis: ‘Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.’

17:17  Să nu aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima, şi să nu strângă mari grămezi de argint şi aur.

17:18  Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preoţii din neamul leviţilor.

17:19  Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea,

17:20  pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.

Chapter 18

18:1  Preoţii, leviţii, şi toată seminţia lui Levi, să nu aibă nici parte de moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.

18:2  Să nu aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.

18:3  Iată care va fi dreptul preoţilor de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pântecele.

18:4  Să-i dai cele dintâi roade din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi pârga din lâna oilor tale,

18:5  căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.

18:6  Când va pleca un levit din una din cetăţile tale, din locul unde locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe care-l va alege Domnul

18:7  şi va face slujbă în Numele Domnului, Dumnezeului tău, ca toţi fraţii lui leviţi care stau înaintea Domnului,

18:8  va primi ca hrană o parte la fel cu a lor şi, pe lângă ea, se va bucura şi de veniturile ieşite din vânzarea averii lui părinteşti.

18:9  După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora.

18:10  Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,

18:11  de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.

18:12  Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.

18:13  Tu să te ţii în totul totului tot numai de Domnul, Dumnezeul tău.

18:14  Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori, dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

18:15  Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!

18:16  Astfel, el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai: ‘Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.’

18:17  Atunci, Domnul mi-a zis: ‘Ce au zis ei, este bine.

18:18  Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.

18:19  Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.

18:20  Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.’

18:21  Poate că vei zice în inima ta: ‘Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?’

18:22  Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Chapter 19

19:1  După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,

19:2  să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.

19:3  Să faci drumuri şi să împarţi în trei ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.

19:4  Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo, ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.

19:5  Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său şi-l omoară. Atunci, el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa,

19:6  pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.

19:7  De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi.

19:8  Când Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da –

19:9  numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să umbli totdeauna pe căile Lui –, atunci să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,

19:10  pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.

19:11  Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăţi după ce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea,

19:12  bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.

19:13  Să n-ai milă de el şi să ştergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.

19:14  Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care o vei avea în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.

19:15  Un singur martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.

19:16  Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,

19:17  cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.

19:18  Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,

19:19  atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

19:20  În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

19:21  Să n-ai nicio milă, ci să ceri viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Chapter 20

20:1  Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cai şi care şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.

20:2  La apropierea luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.

20:3  Să le spună: ‘Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor voştri. Să nu vi se tulbure inima, fiţi fără teamă, nu vă înspăimântaţi, nu vă îngroziţi dinaintea lor.

20:4  Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mântuiască.’

20:5  Mai-marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: ‘Cine a zidit o casă nouă şi nu s-a aşezat încă în ea să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea.

20:6  Cine a sădit o vie şi n-a mâncat încă din ea să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea.

20:7  Cine s-a logodit cu o femeie şi n-a luat-o încă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s-o ia altul’.

20:8  Mai-marii oştirii să vorbească mai departe poporului şi să spună: ‘Cine este fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui’.

20:9  După ce mai-marii oştirii vor isprăvi de vorbit poporului, să aşeze pe căpeteniile oştirii în fruntea poporului.

20:10  Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace.

20:11  Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus.

20:12  Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori.

20:13  Şi, după ce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, să treci prin ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească.

20:14  Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada vrăjmaşilor tăi pe care ţi-i va da în mână Domnul, Dumnezeul tău.

20:15  Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi foarte departe de tine şi care nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora.

20:16  Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.

20:17  Ci să nimiceşti cu desăvârşire popoarele acelea, pe hetiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,

20:18  ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru.

20:19  Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care eşti în război, ca s-o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci din ei şi să nu-i tai, căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine?

20:20  Numai copacii pe care-i vei şti că nu sunt pomi buni de mâncat, vei putea să-i strici şi să-i tai şi vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, până va cădea.

Chapter 21

21:1  Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău, se găseşte întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit,

21:2  bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetăţile de primprejur.

21:3  Când se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o viţea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug.

21:4  Să ducă viţeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară, nici nu se seamănă şi, acolo, să taie capul viţelei în vale.

21:5  Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi, căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvânteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască în orice ceartă şi în orice rănire.

21:6  Toţi bătrânii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-şi spele mâinile pe viţeaua căreia i-au tăiat capul în vale.

21:7  Şi, luând cuvântul, să zică: ‘Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se.

21:8  Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.’ Şi sângele acela nu-i va fi pus în socoteală.

21:9  Astfel trebuie să cureţi din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.

21:10  Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei,

21:11  poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă şi vei dori s-o iei de nevastă.

21:12  Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile,

21:13  să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat şi ea să-ţi fie nevastă.

21:14  Dacă nu-ţi va mai place, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca şi cu o roabă, pentru că ai înjosit-o.

21:15  Dacă un om care are două neveste iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte,

21:16  când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte şi care este întâiul născut.

21:17  Ci să recunoască de întâi născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte şi să-i dea o parte îndoită din averea lui, căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui şi lui i se cuvine dreptul de întâi născut.

21:18  Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,

21:19  tatăl şi mama să-l ia şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.

21:20  Să spună bătrânilor cetăţii lui: ‘Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru şi este lacom şi beţiv.’

21:21  Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre şi să moară. Astfel să cureţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.

21:22  Dacă se va omorî un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea şi l-ai spânzurat de un lemn,

21:23  trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn, ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

Chapter 22

22:1  Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu o ocoleşti, ci să o aduci la fratele tău.

22:2  Dacă fratele tău nu locuieşte lângă tine şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă şi să rămână la tine până ce-l cere fratele tău, şi atunci să i-l dai.

22:3  Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi găsit de tine: să nu le ocoleşti.

22:4  Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-l ajuţi să-l ridice.

22:5  Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti, căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

22:6  Dacă întâlneşti pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă şi mama lor şezând peste pui sau peste ouă, să nu iei şi pe mama, şi pe puii ei,

22:7  ci să dai drumul mamei şi să nu iei decât puii, ca să fii fericit şi să ai zile multe.

22:8  Când zideşti o casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea.

22:9  Să nu semeni în via ta două feluri de seminţe, ca nu cumva să întinezi şi rodul seminţei pe care ai semănat-o, şi rodul viei.

22:10  Să nu ari cu un bou şi un măgar înjugaţi împreună.

22:11  Să nu porţi o haină ţesută din felurite fire, din lână şi in unite împreună.

22:12  Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale hainei cu care te vei înveli.

22:13  Dacă un om care şi-a luat o nevastă şi s-a împreunat cu ea o urăşte,

22:14  apoi o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi-i scoate nume rău, zicând: ‘Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea şi n-am găsit-o fecioară’,

22:15  atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrânilor cetăţii, la poartă.

22:16  Tatăl fetei să spună bătrânilor: ‘Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, şi el a început s-o urască;

22:17  acum o învinuieşte de lucruri nelegiuite, zicând: «N-am găsit fecioară pe fiică-ta.» Dar iată semnele fecioriei fetei mele.’ Şi să desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetăţii.

22:18  Bătrânii cetăţii să ia atunci pe omul acela şi să-l pedepsească

22:19  şi, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osândească la o gloabă de o sută de sicli de argint, pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, şi el nu va putea s-o gonească toată viaţa lui.

22:20  Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară,

22:21  să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei, să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate şi să moară, pentru că a săvârşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.

22:22  Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să cureţi astfel răul din mijlocul lui Israel.

22:23  Dacă o fată fecioară este logodită şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,

22:24  să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre şi să moară amândoi: fata pentru că n-a ţipat în cetate şi omul pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.

22:25  Dar dacă omul acela întâlneşte în câmp pe fata logodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea.

22:26  Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, căci e ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară.

22:27  Fata logodită, pe care a întâlnit-o omul acela pe câmp, a putut să strige fără să fie cineva să-i sară în ajutor.

22:28  Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea şi se întâmplă să fie prinşi,

22:29  omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă şi nu va putea s-o gonească toată viaţa lui.

22:30  Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său şi nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.

Chapter 23

23:1  Cel scopit, sau famenul, să nu intre în adunarea Domnului.

23:2  Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului.

23:3  Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie,

23:4  pentru că nu v-au ieşit înainte cu pâine şi apă pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că au adus, pe preţ de argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor, din Mesopotamia, ca să te blesteme.

23:5  Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a voit să asculte pe Balaam şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.

23:6  Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bunăstarea lor toată viaţa ta, pe vecie.

23:7  Să nu urăşti pe edomit, căci este fratele tău; să nu urăşti pe egiptean, căci ai fost străin în ţara lui:

23:8  fiii care li se vor naşte, în al treilea neam, să intre în adunarea Domnului.

23:9  Când vei ieşi cu oastea împotriva vrăjmaşilor tăi, fereşte-te de orice lucru rău.

23:10  Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curat în urma vreunei întâmplări din timpul nopţii, să iasă din tabără şi să nu intre în tabără;

23:11  spre seară să se scalde în apă şi, după asfinţitul soarelui, va putea să se întoarcă în tabără.

23:12  Să ai un loc afară din tabără şi acolo să ieşi afară.

23:13  Între uneltele tale să ai o lopată cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, când vei ieşi afară.

23:14  Căci Domnul, Dumnezeul tău, merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat şi să nu Se abată de la tine.

23:15  Să nu dai înapoi stăpânului său pe un rob care va fugi la tine după ce l-a părăsit.

23:16  Să rămână la tine, în mijlocul tău, în locul pe care-l va alege el, într-una din cetăţile tale, unde îi va plăcea: să nu-l asupreşti.

23:17  Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel şi să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.

23:18  Să n-aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, câştigul unei curve, nici preţul unui câine ca împlinire a unei juruinţe oarecare, căci şi unul, şi altul sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

23:19  Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă.

23:20  De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

23:21  Dacă faci o juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti, căci Domnul, Dumnezeul tău, îţi va cere socoteală, şi te vei face vinovat de un păcat.

23:22  Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.

23:23  Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bunăvoie Domnului, Dumnezeului tău, şi pe care le vei rosti cu gura ta.

23:24  Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea să mănânci struguri, după plac, până te vei sătura, dar în vas să nu iei.

23:25  Dacă intri în holdele aproapelui tău, vei putea să culegi spice cu mâna, dar secera în holdele aproapelui tău să n-o pui.

Chapter 24

24:1  Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui.

24:2  Ea să iasă de la el, să plece şi va putea să se mărite după un alt bărbat.

24:3  Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire şi, după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă moare,

24:4  atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

24:5  Dacă un om va fi însurat de curând, să nu se ducă la oaste şi să nu se pună nicio sarcină peste el; să fie scutit din pricina familiei timp de un an şi să veselească astfel pe nevasta pe care şi-a luat-o.

24:6  Să nu iei zălog cele două pietre de râşniţă, nici chiar piatra de râşniţă de deasupra, căci ar însemna că iei zălog însăşi viaţa cuiva.

24:7  Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vândut, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.

24:8  Ia seama bine şi păzeşte-te de rana leprei şi să faceţi tot ce vă vor învăţa preoţii dintre leviţi, să aveţi grijă să lucraţi după poruncile pe care li le-am dat.

24:9  Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, Mariei pe drum, la ieşirea voastră din Egipt.

24:10  Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog,

24:11  ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog.

24:12  Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog de la el la tine;

24:13  să i-l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui şi să te binecuvânteze, şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

24:14  Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii care locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale.

24:15  Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui, căci e sărac şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat.

24:16  Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.

24:17  Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului şi să nu iei zălog haina văduvei.

24:18  Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo, de aceea îţi dau aceste porunci, ca să le împlineşti.

24:19  Când îţi vei secera ogorul şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei – să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot lucrul mâinilor tale.

24:20  Când îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a doua oară roadele rămase pe ramuri – ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.

24:21  Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinii care rămân pe urma ta – ei să fie ai străinului, ai orfanului şi ai văduvei.

24:22  Adu-ţi aminte că ai fost rob în ţara Egiptului, de aceea îţi dau poruncile acestea, ca să le împlineşti.

Chapter 25

25:1  Când doi oameni vor avea o ceartă între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească.

25:2  Dacă cel vinovat este osândit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să-i dea în faţa lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui.

25:3  Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.

25:4  Să nu legi gura boului când treieră grâul.

25:5  Când fraţii vor locui împreună şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat.

25:6  Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel.

25:7  Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrâni, şi să spună: ‘Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.’

25:8  Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească. Dacă el stăruie şi zice: ‘Nu vreau s-o iau’,

25:9  atunci cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din picior şi să-l scuipe în faţă. Şi luând cuvântul, să zică: ‘Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.’

25:10  Şi casa lui se va numi în Israel ‘Casa celui descălţat’.

25:11  Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase,

25:12  să-i tai mâna; să n-ai nicio milă de ea.

25:13  Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică.

25:14  Să n-ai în casă două feluri de efă, una mare şi alta mică.

25:15  Ci să ai o greutate adevărată şi dreaptă, să ai o efă adevărată şi dreaptă, pentru ca să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

25:16  Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

25:17  Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt:

25:18  cum te-a întâlnit pe drum şi, fără nicio teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi sleit de puteri.

25:19  Când îţi va da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpânire, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri – să nu uiţi lucrul acesta.

Chapter 26

26:1  Când vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, când o vei stăpâni şi te vei aşeza în ea,

26:2  să iei cele dintâi roade din toate roadele pe care le vei scoate din pământ, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să le pui într-un coş şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo.

26:3  Să te duci la preotul care va fi în zilele acelea şi să-i spui: ‘Mărturisesc astăzi înaintea Domnului, Dumnezeului tău, că am intrat în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor noştri că ne-o va da.’

26:4  Preotul să ia coşul din mâna ta şi să-l pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău.

26:5  Apoi să iei iarăşi cuvântul şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ‘Tatăl meu era un arameu pribeag, gata să piară; s-a pogorât în Egipt cu puţini inşi şi s-a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr.

26:6  Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit şi ne-au supus la grea robie.

26:7  Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne-a auzit glasul şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre.

26:8  Şi Domnul ne-a scos din Egipt, cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni.

26:9  El ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.

26:10  Acum, iată, aduc cele dintâi roade din roadele pământului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne!’ Să le pui înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te închini înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

26:11  Apoi să te bucuri, cu levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale.

26:12  După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei, şi ei să mănânce şi să se sature în cetăţile tale.

26:13  Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ‘Am scos din casa mea ce este sfinţit şi l-am dat levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am călcat, nici n-am uitat niciuna din poruncile Tale.

26:14  N-am mâncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de jale, n-am îndepărtat nimic din ele pentru vreo întrebuinţare necurată şi n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe care mi le-ai dat.

26:15  Priveşte din Locaşul Tău cel Sfânt, din ceruri, şi binecuvântează pe poporul Tău Israel şi ţara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat părinţilor noştri, ţara aceasta în care curge lapte şi miere.’

26:16  Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

26:17  Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.

26:18  Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui

26:19  şi îţi va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a făcut: întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie, şi vei fi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum ţi-a spus.”

Chapter 27

27:1  Moise şi bătrânii lui Israel au dat următoarea poruncă poporului: „Păziţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi.

27:2  După ce veţi trece Iordanul, ca să intraţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici nişte pietre mari şi să le tencuieşti cu var.

27:3  Să scrii pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, după ce vei trece Iordanul, ca să intri în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, ţară în care curge lapte şi miere, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi.

27:4  După ce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea, pe care vă poruncesc azi să le ridicaţi, şi să le tencuiţi cu var.

27:5  Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste care să nu treacă fierul;

27:6  din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi-de-tot Domnului, Dumnezeului tău;

27:7  să aduci jertfe de mulţumire şi să mănânci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

27:8  Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpându-le foarte desluşit.”

27:9  Moise şi preoţii din neamul leviţilor au vorbit întregului Israel şi au zis: „Israele, ia aminte şi ascultă! Astăzi, tu te-ai făcut poporul Domnului, Dumnezeului tău.

27:10  Să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi.”

27:11  În aceeaşi zi, Moise a mai dat următoarea poruncă poporului:

27:12  „După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin să stea pe muntele Garizim, ca să binecuvânteze poporul,

27:13  iar Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali să stea pe muntele Ebal, ca să rostească blestemul.

27:14  Şi leviţii să ia cuvântul şi să spună cu glas tare întregului Israel:

27:15  ‘Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter şi care-l va pune într-un loc ascuns!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:16  ‘Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:17  ‘Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:18  ‘Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:19  ‘Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:20  ‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu nevasta tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:21  ‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:22  ‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu soră-sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:23  ‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacră-sa!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:24  ‘Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:25  ‘Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sângele celui nevinovat!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

27:26  ‘Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia şi cine nu le va face!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

Chapter 28

28:1  Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ.

28:2  Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău:

28:3  Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp.

28:4  Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate.

28:5  Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.

28:6  Vei fi binecuvântat la venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta.

28:7  Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta.

28:8  Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna. Te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

28:9  Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile Lui.

28:10  Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine.

28:11  Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.

28:12  Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.

28:13  Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini

28:14  şi nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi.

28:15  Dar, dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte.

28:16  Vei fi blestemat în cetate şi vei fi blestemat pe câmp.

28:17  Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate.

28:18  Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate.

28:19  Vei fi blestemat la venirea ta şi vei fi blestemat la plecarea ta.

28:20  Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.

28:21  Domnul va trimite peste tine ciuma, până te va nimici în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

28:22  Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grâu şi cu tăciune, care te vor urmări până vei pieri.

28:23  Cerul deasupra capului tău va fi de aramă şi pământul sub tine va fi de fier.

28:24  Domnul va trimite ţării tale, în loc de ploaie, praf şi pulbere, care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.

28:25  Domnul te va face să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor, dar pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor şi vei fi o groază pentru toate împărăţiile pământului.

28:26  Trupul tău mort va fi hrana tuturor păsărilor cerului şi fiarelor pământului; şi nu va fi nimeni care să le sperie.

28:27  Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu râie şi cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci.

28:28  Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii

28:29  şi vei bâjbâi pe întuneric ziua nămiaza mare, ca orbul pe întuneric; nu vei avea noroc în treburile tale şi în toate zilele vei fi apăsat, prădat şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.

28:30  Vei avea logodnică, şi altul se va culca cu ea; vei zidi casă, şi n-o vei locui; vei sădi vie, şi nu vei mânca din ea.

28:31  Boul tău va fi junghiat sub ochii tăi, şi nu vei mânca din el; ţi se va răpi măgarul dinaintea ta, şi nu ţi se va da înapoi; oile tale vor fi date vrăjmaşilor tăi, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.

28:32  Fiii tăi şi fiicele tale vor fi date ca roabe pe mâna altui popor; ţi se vor topi ochii de dor, uitându-te toată ziua după ei, şi mâna ta va fi fără putere.

28:33  Un popor pe care nu-l cunoşti va mânca rodul pământului tău şi tot venitul lucrului tău şi în toate zilele vei fi apăsat şi zdrobit.

28:34  Priveliştea pe care o vei avea sub ochi te va face să înnebuneşti.

28:35  Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului până în creştetul capului.

28:36  Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră.

28:37  Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de râs printre toate popoarele la care te va duce Domnul.

28:38  Vei semăna multă sămânţă pe câmpul tău, şi vei strânge puţin, căci o vor mânca toate lăcustele.

28:39  Vei sădi vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, căci o vor mânca viermii.

28:40  Vei avea măslini pe toată întinderea ţării tale, şi nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea.

28:41  Vei naşte fii şi fiice, dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.

28:42  Omizile îţi vor mânca toţi pomii şi rodul pământului.

28:43  Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogorî tot mai jos;

28:44  el îţi va da cu împrumut, şi tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea, şi tu vei fi coada.

28:45  Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge, până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui şi legile Lui, pe care ţi le-a dat.

28:46  Ele vor fi veşnic ca nişte semne şi minuni pentru tine şi sămânţa ta.

28:47  Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă,

28:48  vei sluji, în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug de fier până te va nimici.

28:49  Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înţelege,

28:50  un neam cu înfăţişarea sălbatică şi care nu se va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă de copii.

28:51  El va mânca rodul turmelor tale şi rodul pământului tău până vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii de la vaci, nici mieii de la oi până te va face să pieri.

28:52  Te va împresura în toate cetăţile tale până îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari, în care îţi puseseşi încrederea pe toată întinderea ţării tale; te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

28:53  În strâmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău.

28:54  Omul cel mai gingaş şi cel mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevasta care se odihneşte pe sânul lui, la copiii pe care i-a cruţat:

28:55  nu va da niciunuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în mijlocul strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.

28:56  Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia cum să calce mai uşor cu piciorul pe pământ, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sânul ei, pe fiul şi pe fiica ei:

28:57  nu le va da nimic din pieliţa nou-născutului, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsă de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.

28:58  Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul, Dumnezeul tău,

28:59  Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămânţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cu boli grele şi necurmate.

28:60  Va aduce peste tine toate bolile Egiptului de care tremurai, şi ele se vor lipi de tine.

28:61  Ba încă, Domnul va aduce peste tine, până vei fi nimicit, toate felurile de boli şi de răni care nu sunt pomenite în cartea legii acesteia.

28:62  După ce aţi fost atât de mulţi ca stelele cerului, nu veţi mai rămâne decât un mic număr, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău.

28:63  După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească, şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire.

28:64  Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.

28:65  Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat.

28:66  Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.

28:67  În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!’

28:68  Şi Domnul te va întoarce pe corăbii în Egipt, şi vei face drumul acesta despre care-ţi spusesem: ‘Să nu-l mai vezi!’ Acolo, vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, ca robi şi roabe, şi nu va fi nimeni să vă cumpere.”

Chapter 29

29:1  Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.

29:2  Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: „Aţi văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui şi întregii lui ţări:

29:3  marile încercări pe care ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari.

29:4  Dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi până în ziua de azi.

29:5  Totuşi El zice: ‘Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi şi încălţămintea nu vi s-a învechit în picior;

29:6  pâine n-aţi mâncat şi n-aţi băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.’

29:7  Aţi ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, şi Og, împăratul Basanului, ne-au ieşit înainte, ca să ne bată, şi i-am bătut.

29:8  Le-am luat ţara şi am dat-o în stăpânire rubeniţilor, gadiţilor şi la jumătate din seminţia manasiţilor.

29:9  Să păziţi dar cuvintele legământului acestuia şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face.

29:10  Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai-marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,

29:11  copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne până la cel ce-ţi scoate apă.

29:12  Stai ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta,

29:13  ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi Avraam, Isaac şi Iacov.

29:14  Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,

29:15  ci atât cu cei ce sunt aici printre noi, de faţă, în ziua aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

29:16  Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi străbătut.

29:17  Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, care erau la ele.

29:18  Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie şi nici seminţie a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă şi pelin.

29:19  Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: ‘Voi avea pacea chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.’

29:20  Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.

29:21  Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a legii.

29:22  Vârsta de oameni care vor veni, copiii voştri, care se vor naşte după voi, şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată, la vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta,

29:23  la vederea pucioasei, a sării şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nici iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia şi urgia Lui –,

29:24  toate neamurile vor zice: ‘Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?’

29:25  Şi li se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, când i-a scos din ţara Egiptului;

29:26  pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse Domnul.

29:27  De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări şi a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.

29:28  Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţime şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede azi.’

29:29  Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

Chapter 30

30:1  Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău,

30:2  dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,

30:3  atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.

30:4  Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute.

30:5  Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.

30:6  Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

30:7  Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.

30:8  Şi tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.

30:9  Domnul, Dumnezeul tău, te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi,

30:10  dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rânduielile Lui, scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

30:11  Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.

30:12  Nu este în cer, ca să zici: ‘Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?’

30:13  Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: ‘Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?’

30:14  Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.

30:15  Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.

30:16  Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

30:17  Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,

30:18  vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.

30:19  Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,

30:20  iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov”.

Chapter 31

31:1  Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:

31:2  „Astăzi”, le-a zis el, „eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani. Nu voi mai putea merge în fruntea voastră, şi Domnul mi-a zis: ‘Tu să nu treci Iordanul!’

31:3  Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta şi vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.

31:4  Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon şi Og, împăraţii amoriţilor, şi ţării lor, pe care a nimicit-o.

31:5  Domnul vi le va da în mână şi le veţi face după poruncile pe care vi le-am dat.

31:6  Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

31:7  Moise a chemat pe Iosua şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da şi tu îi vei pune în stăpânirea ei.

31:8  Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!”

31:9  Moise a scris legea aceasta şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului şi tuturor bătrânilor lui Israel.

31:10  Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la Sărbătoarea Corturilor,

31:11  când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.

31:12  Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

31:13  Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”

31:14  Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua şi înfăţişaţi-vă în cortul întâlnirii. Eu îi voi da poruncile Mele.” Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în cortul întâlnirii.

31:15  Şi Domnul S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului.

31:16  Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el.

31:17  În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri şi atunci va zice: ‘Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?’

31:18  Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei.

31:19  Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.

31:20  Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mânca, se va sătura şi se va îngrăşa, apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu.

31:21  Când va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”.

31:22  În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte.

31:23  Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu Însumi voi fi cu tine”.

31:24  După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia,

31:25  a dat următoarea poruncă leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului:

31:26  „Luaţi cartea aceasta a legii şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.

31:27  Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!

31:28  Strângeţi înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor şi voi lua martor împotriva lor cerul şi pământul.

31:29  Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o şi, în cele din urmă, vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încât să-L mâniaţi prin lucrul mâinilor voastre”.

31:30  Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa întregii adunări a lui Israel:

Chapter 32

32:1  „Luaţi aminte, ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

32:2  Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

32:3  Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

32:4  El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

32:5  Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!

32:6  Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel?! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă?

32:7  Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.

32:8  Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,

32:9  Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

32:10  El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

32:11  Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui:

32:12  Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.

32:13  L-a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

32:14  Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului, Şi ai băut vinul, sângele strugurelui.

32:15  Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior; Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,

32:16  L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;

32:17  Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.

32:18  Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.

32:19  Domnul a văzut lucrul acesta şi S-a mâniat, S-a supărat pe fiii şi fiicele Lui.

32:20  El a zis: ‘Îmi voi ascunde Faţa de ei Şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii necredincioşi.

32:21  Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deşerţi. Şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

32:22  Căci focul mâniei Mele s-a aprins Şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.

32:23  Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.

32:24  Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri Şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.

32:25  Afară vor pieri de sabie Şi înăuntru vor pieri de groază: Şi tânărul, şi fata, Şi copilul de ţâţă, ca şi bătrânul.

32:26  Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi şterge pomenirea dintre oameni!

32:27  Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească Şi să zică: «Mâna noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri».

32:28  Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ Şi nu-i pricepere în ei.

32:29  Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege Şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.

32:30  Cum ar urmări unul singur o mie din ei Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

32:31  Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.

32:32  Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare;

32:33  Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.

32:34  Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?

32:35  A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.’

32:36  Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Şi că nu mai este nici rob, nici slobod.

32:37  El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,

32:38  Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Şi să vă ocrotească!

32:39  Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

32:40  Căci Îmi ridic mâna spre cer Şi zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

32:41  Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuţi fulgerul sabiei Mele Şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc!»

32:42  Sabia Mea le va înghiţi carnea Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.’

32:43  Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”

32:44  Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

32:45  După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

32:46  le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

32:47  Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”

32:48  În aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

32:49  „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.

32:50  Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

32:51  pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

32:52  Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta, dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel”.

Chapter 33

33:1  Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel înainte de moartea lui.

33:2  El a zis: „Domnul a venit din Sinai Şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii.

33:3  Da, El iubeşte popoarele; Toţi sfinţii sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale.

33:4  Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.

33:5  El era împărat în Israel Când se adunau căpeteniile poporului Şi seminţiile lui Israel.

33:6  Trăiască Ruben şi să nu moară Şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!”

33:7  Iată ce a zis despre Iuda: „Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda Şi adu-l la poporul lui. Puternice să-i fie mâinile Şi să-i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!”

33:8  Despre Levi a zis: „Tumim şi Urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt Pe care l-ai ispitit la Masa Şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.

33:9  Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: ‘Nu i-am văzut!’ Şi despre fraţii lui: ‘Nu vă cunosc!’ Şi despre fraţii lui: ‘Nu vă cunosc!’ Iar de copii n-a vrut să mai ştie. Căci ei păzesc Cuvântul Tău Şi ţin legământul Tău;

33:10  Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale Şi pe Israel legea Ta; Ei pun tămâie sub nările Tale Şi ardere-de-tot pe altarul Tău.

33:11  Binecuvântează tăria lui, Doamne! Primeşte lucrarea mâinilor lui! Frânge şalele potrivnicilor lui Şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!”

33:12  Despre Beniamin a zis: „El este preaiubitul Domnului, El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna Şi se va odihni între umerii Lui.”

33:13  Despre Iosif a zis: „Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape care sunt jos,

33:14  Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecărei luni,

33:15  Cele mai bune roade din munţii cei vechi, Cele mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,

33:16  Cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug Să vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!

33:17  El are frumuseţea întâiului născut al taurului; Coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului; Cu ele va împunge pe toate popoarele, Până la marginile pământului: Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele sunt miile lui Manase.”

33:18  Despre Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale Şi tu, Isahar, de corturile tale!

33:19  Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo vor aduce jertfe de dreptate, Căci vor suge bogăţia mării Şi comorile ascunse în nisip.”

33:20  Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad! Gad se odihneşte ca un leu şi sfâşie la braţe şi capete.

33:21  El a ales cea dintâi parte a ţării, Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; El a mers cu fruntaşii poporului, A adus la îndeplinire dreptatea Domnului Şi poruncile Lui faţă de Israel.”

33:22  Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu Care s-aruncă din Basan.”

33:23  Despre Neftali a zis: „Neftali, sătul de bunăvoinţă Şi copleşit cu binecuvântări de la Domnul, Ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi!”

33:24  Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui Şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn!

33:25  Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă Şi puterea ta să ţină cât zilele tale!

33:26  Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori.

33:27  Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost Şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta Şi a zis: ‘Nimiceşte-l.’

33:28  Israel este fără frică în locuinţa lui, Izvorul lui Iacov este deoparte, Într-o ţară plină de grâu şi de must, Şi cerul lui picură roua.

33:29  Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor Şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, Şi tu vei călca peste înălţimile lor.”

Chapter 34

34:1  Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: de la Galaad până la Dan,

34:2  tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea de Apus,

34:3  partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, până la Ţoar.

34:4  Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: ‘O voi da seminţei tale.’ Ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea.”

34:5  Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.

34:6  Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.

34:7  Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse.

34:8  Copiii lui Israel au plâns pe Moise treizeci de zile în câmpia Moabului; şi zilele acelea de plâns şi de jale pentru Moise s-au sfârşit.

34:9  Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.

34:10  În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.

34:11  Niciunul nu poate fi pus alături de el în ce priveşte toate semnele şi minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii ţări,

34:12  şi în ceea ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului Israel.