RomCor - Psalms

Chapter 1

1:1  Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

1:2  Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

1:3  El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.

1:4  Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.

1:5  De aceea, cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.

1:6  Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Chapter 2

2:1  Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

2:2  Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

2:3  „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

2:4  Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.

2:5  Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

2:6  „Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.”

2:7  „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

2:8  Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!

2:9  Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’.”

2:10  Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!

2:11  Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.

2:12  Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!

Chapter 3

3:1  Doamne, ce mulţi sunt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!

3:2  Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!”

3:3  Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!

3:4  Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.

3:5  Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.

3:6  Nu mă tem de zecile de mii de popoare, care mă împresoară din toate părţile.

3:7  Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei şi zdrobeşti dinţii celor răi.

3:8  La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău.

Chapter 4

4:1  Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele, scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!

4:2  Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni?

4:3  Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.

4:4  Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat, apoi tăceţi.

4:5  Aduceţi jertfe neprihănite şi încredeţi-vă în Domnul.

4:6  Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!”

4:7  Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.

4:8  Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Chapter 5

5:1  Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele!

5:2  Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

5:3  Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.

5:4  Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.

5:5  Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea

5:6  şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.

5:7  Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.

5:8  Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei.

5:9  Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

5:10  Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.

5:11  Atunci, toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.

5:12  Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Chapter 6

6:1  Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta şi nu mă mustra cu urgia Ta.

6:2  Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

6:3  Sufletul mi-e îngrozit de tot. Şi Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?

6:4  Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mântuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!

6:5  Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?

6:6  Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi.

6:7  Mi s-a supt faţa de întristare şi a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

6:8  Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!

6:9  Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

6:10  Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine şi cuprinşi de spaimă; într-o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.

Chapter 7

7:1  Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,

7:2  ca să nu mă sfâşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.

7:3  Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,

7:4  dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,

7:5  atunci să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă, să-mi calce viaţa la pământ şi slava mea în pulbere să mi-o arunce!

7:6  Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată!

7:7  Să Te înconjure adunarea popoarelor şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!

7:8  Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!

7:9  Ah, pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!

7:10  Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.

7:11  Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.

7:12  Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,

7:13  îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!

7:14  Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea:

7:15  face o groapă, o sapă şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.

7:16  Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui şi silnicia pe care a făcut-o se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.

7:17  Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.

Chapter 8

8:1  Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.

8:2  Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.

8:3  Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,

8:4  îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”

8:5  L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

8:6  I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

8:7  oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,

8:8  păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

8:9  Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!

Chapter 9

9:1  Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

9:2  Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalt,

9:3  pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină şi pier dinaintea Ta.

9:4  Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

9:5  Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

9:6  S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!

9:7  Ei s-au dus, dar Domnul împărăţeşte în veac şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

9:8  El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

9:9  Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

9:10  Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

9:11  Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

9:12  Căci El răzbună sângele vărsat şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

9:13  Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei şi ridică-mă din porţile morţii,

9:14  ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului şi să mă bucur de mântuirea Ta.

9:15  Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

9:16  Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente . Oprire)

9:17  Cei răi se întorc la Locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

9:18  Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

9:19  Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

9:20  Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!

Chapter 10

10:1  Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

10:2  Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

10:3  Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

10:4  Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.

10:5  Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.

10:6  El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”

10:7  Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri şi sub limbă are răutate şi fărădelege.

10:8  Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice; ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

10:9  Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină; stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui;

10:10  se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!

10:11  El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!”

10:12  Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!

10:13  Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

10:14  Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit şi Tu vii în ajutor orfanului.

10:15  Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

10:16  Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.

10:17  Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

10:18  ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

Chapter 11

11:1  La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?”

11:2  Căci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.

11:3  Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

11:4  Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

11:5  Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

11:6  Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

11:7  Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.

Chapter 12

12:1  Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

12:2  Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

12:3  Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,

12:4  pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sunt cu noi. Cine ar putea să fie stăpân peste noi?”

12:5  Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem, „acum”, zice Domnul, „Mă scol şi aduc mântuire celor obijduiţi”.

12:6  Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori.

12:7  Tu, Doamne, îi vei păzi şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

12:8  Pretutindeni mişună cei răi, când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

Chapter 13

13:1  Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?

13:2  Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?

13:3  Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,

13:4  ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!” Şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.

13:5  Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale:

13:6  cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!

Chapter 14

14:1  Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.

14:2  Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu.

14:3  Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

14:4  Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?

14:5  Ei vor tremura de spaimă când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

14:6  Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit… dar scăparea lui este Domnul.

14:7  O, de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.

Chapter 15

15:1  Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?

15:2  Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.

15:3  Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său.

15:4  El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.

15:5  El nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa nu se clatină niciodată.

Chapter 16

16:1  Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

16:2  Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”

16:3  Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.

16:4  Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele.

16:5  Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

16:6  O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată.

16:7  Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

16:8  Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

16:9  De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.

16:10  Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

16:11  Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.

Chapter 17

17:1  Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

17:2  Să se arate dreptatea mea înaintea Ta şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

17:3  Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.

17:4  Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

17:5  paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale şi nu mi se clatină picioarele.

17:6  Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!

17:7  Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!

17:8  Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

17:9  de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.

17:10  Ei îşi închid inima, au cuvinte semeţe în gură.

17:11  Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trântească la pământ.

17:12  Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.

17:13  Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

17:14  Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

17:15  Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Chapter 18

18:1  Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

18:2  Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

18:3  Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

18:4  Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;

18:5  mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.

18:6  Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

18:7  Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

18:8  Din nările Lui se ridica fum şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

18:9  A plecat cerurile şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.

18:10  Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

18:11  Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

18:12  Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc.

18:13  Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.

18:14  A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

18:15  Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

18:16  El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

18:17  m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.

18:18  Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

18:19  El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.

18:20  Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,

18:21  căci am păzit căile Domnului, şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

18:22  Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

18:23  Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.

18:24  De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

18:25  Cu cel bun, Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit;

18:26  cu cel curat, Te arăţi curat şi cu cel stricat, Te porţi după stricăciunea lui.

18:27  Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

18:28  Da, Tu aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

18:29  Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

18:30  Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

18:31  Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

18:32  Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

18:33  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele,

18:34  El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

18:35  Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină şi îndurarea Ta mă face mare.

18:36  Tu lărgeşti drumul sub paşii mei şi nu-mi alunecă gleznele.

18:37  Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.

18:38  Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice; ei cad sub picioarele mele.

18:39  Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

18:40  Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

18:41  Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

18:42  Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

18:43  Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam, îmi este supus.

18:44  El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

18:45  Fiilor străinului li se moaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor.

18:46  Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

18:47  Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele

18:48  şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

18:49  De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.

18:50  El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui, pe vecie.

Chapter 19

19:1  Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.

19:2  O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

19:3  Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit,

19:4  dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui.

19:5  Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

19:6  răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

19:7  Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.

19:8  Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.

19:9  Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

19:10  Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

19:11  Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

19:12  Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

19:13  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

19:14  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

Chapter 20

20:1  Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,

20:2  să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt şi să te sprijine din Sion!

20:3  Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare şi să-ţi primească arderile-de-tot!

20:4  Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!

20:5  Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!

20:6  Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.

20:7  Unii se bizuie pe carele lor, alţii, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.

20:8  Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.

20:9  Scapă, Doamne, pe împăratul şi ascultă-ne când Te chemăm!

Chapter 21

21:1  Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!

21:2  I-ai dat ce-i dorea inima şi n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.

21:3  Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.

21:4  Îţi cerea viaţa şi i-ai dat-o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.

21:5  Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.

21:6  Îl faci pe vecie o pricină de binecuvântări şi-l umpli de bucurie înaintea Feţei Tale.

21:7  Căci împăratul se încrede în Domnul şi bunătatea Celui Preaînalt îl face să nu se clatine.

21:8  Mâna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc

21:9  şi-i vei face ca un cuptor aprins în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi-i va mânca focul.

21:10  Le vei şterge sămânţa de pe pământ şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.

21:11  Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.

21:12  Căci îi vei face să dea dosul şi vei trage cu arcul tău asupra lor.

21:13  Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta.

Chapter 22

22:1  Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?

22:2  Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.

22:3  Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

22:4  În Tine se încredeau părinţii noştri; se încredeau, şi-i izbăveai.

22:5  Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine.

22:6  Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

22:7  Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

22:8  „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”

22:9  Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;

22:10  de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

22:11  Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

22:12  O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

22:13  Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.

22:14  Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.

22:15  Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii; m-ai adus în ţărâna morţii.

22:16  Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele;

22:17  toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;

22:18  îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

22:19  Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!

22:20  Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!

22:21  Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!

22:22  Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

22:23  Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!

22:24  Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.

22:25  În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

22:26  Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie!

22:27  Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

22:28  Căci a Domnului este Împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.

22:29  Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.

22:30  O sămânţă de oameni Îi va sluji şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.

22:31  Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

Chapter 23

23:1  Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

23:2  El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;

23:3  îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său.

23:4  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

23:5  Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă peste el.

23:6  Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Chapter 24

24:1  Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

24:2  Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.

24:3  Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?

24:4  Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele.

24:5  Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.

24:6  Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.

24:7  Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!

24:8  „Cine este acest Împărat al slavei?” Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.

24:9  Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!

24:10  „Cine este acest Împărat al slavei?” Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei!

Chapter 25

25:1  La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

25:2  În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

25:3  Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

25:4  Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale.

25:5  Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă, căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

25:6  Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta, căci sunt veşnice.

25:7  Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele, ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

25:8  Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea.

25:9  El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

25:10  Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.

25:11  Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!

25:12  Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

25:13  El va locui în fericire şi sămânţa lui va stăpâni ţara.

25:14  Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.

25:15  Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.

25:16  Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit.

25:17  Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

25:18  Uită-Te la ticăloşia şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele mele.

25:19  Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei şi cu ce ură mare mă urmăresc.

25:20  Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!

25:21  Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!

25:22  Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Chapter 26

26:1  Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie şi mă încred în Domnul fără şovăire.

26:2  Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!

26:3  Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei şi umblu în adevărul Tău.

26:4  Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.

26:5  Urăsc adunarea celor ce fac răul şi nu stau împreună cu cei răi.

26:6  Îmi spăl mâinile în nevinovăţie şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,

26:7  ca să izbucnesc în mulţumiri şi să istorisesc toate minunile Tale.

26:8  Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale şi locul în care locuieşte slava Ta.

26:9  Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii care varsă sânge,

26:10  ale căror mâini sunt nelegiuite şi a căror dreaptă este plină de mită!

26:11  Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă şi ai milă de mine!

26:12  Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvânta pe Domnul în adunări.

Chapter 27

27:1  Domnul este lumina şi mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?

27:2  Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad.

27:3  Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.

27:4  Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.

27:5  Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.

27:6  Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.

27:7  Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!

27:8  Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!

27:9  Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

27:10  Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

27:11  Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă din pricina vrăjmaşilor mei.

27:12  Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.

27:13  O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…

27:14  Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!

Chapter 28

28:1  Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.

28:2  Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine, şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel Sfânt.

28:3  Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor şi, când colo, au răutate în inimă.

28:4  Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!

28:5  Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!

28:6  Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele!

28:7  Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.

28:8  Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.

28:9  Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.

Chapter 29

29:1  Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste.

29:2  Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!

29:3  Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari.

29:4  Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.

29:5  Glasul Domnului sfărâmă cedrii; Domnul sfărâmă cedrii Libanului;

29:6  îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.

29:7  Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc,

29:8  glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades.

29:9  Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!”

29:10  Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.

29:11  Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.

Chapter 30

30:1  Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.

30:2  Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat.

30:3  Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.

30:4  Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!

30:5  Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.

30:6  Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!”

30:7  Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare, dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m-am tulburat.

30:8  Doamne, eu am strigat către Tine şi m-am rugat Domnului zicând:

30:9  „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?

30:10  Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!”

30:11  Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie,

30:12  pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

Chapter 31

31:1  Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!

31:2  Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

31:3  Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

31:4  Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

31:5  În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

31:6  Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi şi mă încred în Domnul.

31:7  Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

31:8  şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

31:9  Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare;

31:10  mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!

31:11  Din pricina potrivnicilor mei am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.

31:12  Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.

31:13  Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea şi uneltesc să-mi ia viaţa.

31:14  Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”

31:15  Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

31:16  Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă prin îndurarea Ta!

31:17  Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se pogoare muţi în Locuinţa morţilor!

31:18  Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

31:19  O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

31:20  Tu îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

31:21  Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită!

31:22  În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele când am strigat spre Tine.

31:23  Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi şi pedepseşte aspru pe cei mândri.

31:24  Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

Chapter 32

32:1  Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!

32:2  Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!

32:3  Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

32:4  Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

32:5  Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

32:6  De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.

32:7  Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.

32:8  „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

32:9  Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi ca să nu se apropie de tine.

32:10  De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

32:11  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!

Chapter 33

33:1  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.

33:2  Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde!

33:3  Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

33:4  Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.

33:5  El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.

33:6  Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui.

33:7  El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.

33:8  Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!

33:9  Căci el zice, şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.

33:10  Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.

33:11  Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie şi planurile inimii Lui, din neam în neam.

33:12  Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!

33:13  Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor.

33:14  Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului.

33:15  El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.

33:16  Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;

33:17  calul nu poate da chezăşia biruinţei şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.

33:18  Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,

33:19  ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.

33:20  Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.

33:21  Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.

33:22  Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!

Chapter 34

34:1  Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.

34:2  Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.

34:3  Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!

34:4  Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

34:5  Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine.

34:6  Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.

34:7  Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.

34:8  Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

34:9  Temeţi-vă de Domnul voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!

34:10  Puii de leu duc lipsă şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.

34:11  Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica de Domnul.

34:12  Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite?

34:13  Fereşte-ţi limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare!

34:14  Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!

34:15  Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

34:16  Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.

34:17  Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.

34:18  Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

34:19  De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

34:20  Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.

34:21  Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.

34:22  Domnul scapă sufletul robilor Săi şi niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.

Chapter 35

35:1  Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!

35:2  Ia pavăza şi scutul şi scoală-Te să-mi ajuţi.

35:3  Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”

35:4  Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!

35:5  Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului!

35:6  Drumul să le fie întunecos şi alunecos şi să-i urmărească îngerul Domnului!

35:7  Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;

35:8  să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!

35:9  Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul; se va veseli de mântuirea Lui.

35:10  Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate ca Tine să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”

35:11  Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

35:12  Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

35:13  Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post şi mă rugam cu capul plecat la sân.

35:14  Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

35:15  Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească şi mă sfâşie neîncetat.

35:16  Scrâşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.

35:17  Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!

35:18  Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

35:19  Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!

35:20  Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

35:21  Îşi deschid gura larg împotriva mea şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”

35:22  Doamne, Tu vezi. Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!

35:23  Trezeşte-Te şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!

35:24  Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!

35:25  Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghiţit!”

35:26  Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se ridică împotriva mea!

35:27  Să se bucure şi să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”

35:28  Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.

Chapter 36

36:1  Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”

36:2  Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

36:3  Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

36:4  În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună şi nu urăşte răul.

36:5  Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta până la nori.

36:6  Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!

36:7  Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

36:8  Se satură de belşugul Casei Tale şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.

36:9  Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

36:10  Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

36:11  Să nu m-ajungă piciorul celui mândru şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.

36:12  Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi şi nu pot să se mai scoale.

Chapter 37

37:1  Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;

37:2  căci sunt cosiţi iute, ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

37:3  Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.

37:4  Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

37:5  Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

37:6  El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.

37:7  Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

37:8  Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

37:9  Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.

37:10  Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.

37:11  Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.

37:12  Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.

37:13  Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.

37:14  Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.

37:15  Dar sabia lor intră în însăşi inima lor şi li se sfărâmă arcurile.

37:16  Mai mult face puţinul celui neprihănit, decât belşugul multor răi.

37:17  Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.

37:18  Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi şi moştenirea lor ţine pe vecie.

37:19  Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

37:20  Dar cei răi pier şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni: pier, pier ca fumul.

37:21  Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi, dar cel neprihănit este milos şi dă.

37:22  Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi.

37:23  Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui;

37:24  dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.

37:25  Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.

37:26  Ci el totdeauna este milos şi dă cu împrumut, şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.

37:27  Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

37:28  Căci Domnul iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită.

37:29  Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie.

37:30  Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea şi limba lui trâmbiţează dreptatea.

37:31  Legea Dumnezeului său este în inima lui şi nu i se clatină paşii.

37:32  Cel rău pândeşte pe cel neprihănit şi caută să-l omoare.

37:33  Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui şi nu-l osândeşte când vine la judecată.

37:34  Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

37:35  Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

37:36  Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37:37  Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

37:38  Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită.

37:39  Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

37:40  Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă, pentru că se încred în El.

Chapter 38

38:1  Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

38:2  Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi mâna Ta apasă asupra mea.

38:3  N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

38:4  Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu, ca o povară grea sunt prea grele pentru mine.

38:5  Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

38:6  Sunt gârbovit; peste măsură de istovit. Toată ziua umblu plin de întristare.

38:7  Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

38:8  Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem.

38:9  Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.

38:10  Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

38:11  Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea şi rudele mele stau deoparte.

38:12  Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele, cei ce-mi caută nenorocirea spun răutăţi şi toată ziua urzesc la înşelătorii.

38:13  Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura.

38:14  Sunt ca un om care n-aude şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

38:15  Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

38:16  Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine şi să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul!”

38:17  Căci sunt aproape să cad şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

38:18  Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.

38:19  Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere; cei ce mă urăsc fără temei sunt mulţi la număr.

38:20  Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.

38:21  Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

38:22  Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!

Chapter 39

39:1  Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii , cât va sta cel rău înaintea mea.”

39:2  Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.

39:3  Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:

39:4  „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”

39:5  Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.

39:6  Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua.

39:7  Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

39:8  Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

39:9  Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

39:10  Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.

39:11  Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui; îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

39:12  Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

39:13  Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!

Chapter 40

40:1  Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.

40:2  M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.

40:3  Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.

40:4  Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!

40:5  Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.

40:6  Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispăşire.

40:7  Atunci am zis: „Iată-mă că vin!” – în sulul cărţii este scris despre mine –

40:8  vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

40:9  Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!

40:10  Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.

40:11  Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.

40:12  Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele, şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu şi mi se înmoaie inima.

40:13  Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.

40:14  Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea!

40:15  Să rămână înlemniţi de ruşinea lor cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”

40:16  Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”

40:17  Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!

Chapter 41

41:1  Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;

41:2  Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.

41:3  Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.

41:4  Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”

41:5  Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”

41:6  Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău, şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.

41:7  Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.

41:8  „Este atins rău de tot – zic ei –, iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”

41:9  Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.

41:10  Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.

41:11  Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.

41:12  Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.

41:13  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin!

Chapter 42

42:1  Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

42:2  Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

42:3  Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”

42:4  Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.

42:5  Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

42:6  Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului, din Hermon şi din muntele Miţear.

42:7  Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

42:8  Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

42:9  De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”

42:10  Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”

42:11  Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Chapter 43

43:1  Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!

43:2  Tu eşti Dumnezeul care mă ocroteşte: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?

43:3  Trimite lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale!

43:4  Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea, şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

43:5  Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Chapter 44

44:1  Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

44:2  Cu mâna Ta ai izgonit neamuri ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.

44:3  Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai.

44:4  Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

44:5  Cu Tine doborâm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.

44:6  Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

44:7  ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

44:8  Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururea slăvim Numele Tău.

44:9  Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

44:10  ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.

44:11  Ne dai ca pe nişte oi de mâncat şi ne risipeşti printre neamuri.

44:12  Vinzi pe poporul Tău pe nimic şi nu-l socoteşti de mare preţ.

44:13  Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.

44:14  Ne faci de pomină printre neamuri şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

44:15  Ocara mea este totdeauna înaintea mea şi ruşinea îmi acoperă faţa

44:16  la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

44:17  Toate acestea ni se întâmplă fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:

44:18  da, inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,

44:19  ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor şi să ne acoperi cu umbra morţii.

44:20  Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,

44:21  n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

44:22  Dar din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele, suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

44:23  Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

44:24  Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

44:25  Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

44:26  Scoală-Te ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne pentru bunătatea Ta!

Chapter 45

45:1  Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!

45:2  Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.

45:3  Războinic viteaz, încinge-ţi sabia – podoaba şi slava,

45:4  da, slava Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!

45:5  Săgeţile tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.

45:6  Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.

45:7  Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.

45:8  Smirna, aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti, de fildeş, te înveselesc instrumentele cu coarde.

45:9  Printre preaiubitele tale sunt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.

45:10  Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!

45:11  Şi atunci, împăratul îţi va pofti frumuseţea. Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale.

45:12  Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.

45:13  Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur.

45:14  Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine.

45:15  Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei şi intră în casa împăratului.

45:16  Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune domni în toată ţara.

45:17  Din neam în neam îţi voi pomeni numele: de aceea, în veci de veci te vor lăuda popoarele.

Chapter 46

46:1  Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

46:2  De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.

46:3  Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

46:4  Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.

46:5  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.

46:6  Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.

46:7  Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

46:8  Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.

46:9  El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război.

46:10  „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

46:11  Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Chapter 47

47:1  Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!

47:2  Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pământul.

47:3  El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre.

47:4  El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care-l iubeşte.

47:5  Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei.

47:6  Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi!

47:7  Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă!

47:8  Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfânt.

47:9  Domnitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam; căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pământului: El este mai înalt şi mai presus de orice.

Chapter 48

48:1  Mare este Domnul şi lăudat de toţi în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.

48:2  Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este Muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

48:3  Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.

48:4  Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,

48:5  au privit-o, au înlemnit, s-au temut şi au luat-o la fugă.

48:6  I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.

48:7  Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vântul de răsărit, care sfărâmă corăbiile din Tarsis.

48:8  Întocmai cum auziserăm spunându-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie.

48:9  Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim în mijlocul Templului Tău!

48:10  Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de îndurare.

48:11  Se bucură Muntele Sionului şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

48:12  Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile,

48:13  priviţi-i întăritura şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.

48:14  Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.

Chapter 49

49:1  Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

49:2  mici şi mari, bogaţi şi săraci!

49:3  Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte şi inima mea are gânduri pline de judecată.

49:4  Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.

49:5  Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?

49:6  Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

49:7  Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

49:8  Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

49:9  Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.

49:10  Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.

49:11  Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.

49:12  Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie.

49:13  Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.

49:14  Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea şi, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea şi Locuinţa morţilor le este locaşul.

49:15  Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui.

49:16  Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei,

49:17  căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

49:18  Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,

49:19  căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.

49:20  Omul pus în cinste şi fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai.

Chapter 50

50:1  Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.

50:2  Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

50:3  Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.

50:4  El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:

50:5  „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

50:6  Atunci, cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă.

50:7  Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

50:8  Nu pentru jertfele tale te mustru, căci arderile-de-tot ale tale sunt necurmat înaintea Mea.

50:9  Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

50:10  Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

50:11  Eu cunosc toate păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.

50:12  Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

50:13  Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?

50:14  Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt.

50:15  Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

50:16  Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu,

50:17  când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

50:18  Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu preacurvarii.

50:19  Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

50:20  Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

50:21  Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!”

50:22  Luaţi seama dar, voi, care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape.

50:23  Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

Chapter 51

51:1  Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!

51:2  Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!

51:3  Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

51:4  Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.

51:5  Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.

51:6  Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!

51:7  Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.

51:8  Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura.

51:9  Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!

51:10  Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!

51:11  Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.

51:12  Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!

51:13  Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

51:14  Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.

51:15  Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.

51:16  Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus, dar Ţie nu-Ţi plac arderile-de-tot.

51:17  Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

51:18  În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului şi zideşte zidurile Ierusalimului!

51:19  Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi-de-tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

Chapter 52

52:1  Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

52:2  Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

52:3  Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul.

52:4  Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

52:5  De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău şi te va dezrădăcina din pământul celor vii.

52:6  Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme şi vor râde de el, zicând:

52:7  „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari şi se bizuia pe răutatea lui.”

52:8  Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.

52:9  Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

Chapter 53

53:1  Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.

53:2  Dumnezeu Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput şi să caute pe Dumnezeu.

53:3  Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

53:4  Şi-au pierdut oare mintea cei ce săvârşesc nelegiuirea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?

53:5  Atunci vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tabără împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.

53:6  O, cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.

Chapter 54

54:1  Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău şi fă-mi dreptate prin puterea Ta.

54:2  Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.

54:3  Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu.

54:4  Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!

54:5  Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!

54:6  Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;

54:7  căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.

Chapter 55

55:1  Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele!

55:2  Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ

55:3  din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie.

55:4  Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii,

55:5  mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

55:6  Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”

55:7  Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustie.

55:8  Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

55:9  Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

55:10  zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;

55:11  răutatea este în mijlocul ei şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

55:12  Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui.

55:13  Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

55:14  Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

55:15  Să vină moartea peste ei şi să se pogoare de vii în Locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

55:16  Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

55:17  Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

55:18  Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!

55:19  Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu.

55:20  Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei şi îşi calcă legământul.

55:21  Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul; cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.

55:22  Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

55:23  Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

Chapter 56

56:1  Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.

56:2  Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei; sunt mulţi şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

56:3  Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.

56:4  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?

56:5  Întruna ei îmi ating drepturile şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.

56:6  Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.

56:7  Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!

56:8  Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău. Nu sunt ele scrise în cartea Ta?

56:9  Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.

56:10  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.

56:11  Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?

56:12  Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.

56:13  Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Chapter 57

57:1  Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până vor trece nenorocirile.

57:2  Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

57:3  El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.

57:4  Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

57:5  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

57:6  Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea.

57:7  Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

57:8  Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.

57:9  Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.

57:10  Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta, până la nori.

57:11  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

Chapter 58

58:1  Oare tăcând faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

58:2  Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.

58:3  Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.

58:4  Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surde, care îşi astupă urechea,

58:5  care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

58:6  Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

58:7  Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!

58:8  Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!

58:9  Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vârtejul.

58:10  Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.

58:11  Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”

Chapter 59

59:1  Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei!

59:2  Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!

59:3  Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!

59:4  Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi inaintea mea şi priveşte!

59:5  Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.

59:6  Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.

59:7  Da, din gura lor ţâşneşte răul, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: „Cine aude?”

59:8  Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.

59:9  Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.

59:10  Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.

59:11  Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, Scutul nostru!

59:12  Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni.

59:13  Nimiceşte-i în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie! Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului.

59:14  Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.

59:15  Umblă încoace şi încolo după hrană şi petrec noaptea nesătui.

59:16  Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

59:17  O, Tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

Chapter 60

60:1  Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!

60:2  Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!

60:3  Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

60:4  Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.

60:5  Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!

60:6  Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul şi voi măsura Valea Sucot.

60:7  Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.

60:8  Moab este ligheanul în care Mă spăl; peste Edom Îmi arunc încălţămintea; ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!”

60:9  Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

60:10  Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

60:11  Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic.

60:12  Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Chapter 61

61:1  Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

61:2  De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

61:3  Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.

61:4  Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău; să alerg la adăpostul aripilor Tale.

61:5  Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.

61:6  Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească-i-se anii pe vecie!

61:7  În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

61:8  Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

Chapter 62

62:1  Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.

62:2  Da, El este stânca şi ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

62:3  Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

62:4  Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.

62:5  Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.

62:6  Da, El este stânca şi ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

62:7  Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

62:8  Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.

62:9  Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare

62:10  Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

62:11  Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.”

62:12  A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

Chapter 63

63:1  Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.

63:2  Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.

63:3  Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.

63:4  Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.

63:5  Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze

63:6  când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.

63:7  Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

63:8  Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină.

63:9  Dar cei ce caută să-mi ia viaţa se vor duce în adâncimile pământului;

63:10  vor fi daţi pradă sabiei, vor fi prada şacalilor.

63:11  Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.

Chapter 64

64:1  Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!

64:2  Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

64:3  Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi,

64:4  ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat; trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.

64:5  Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic: „Cine ne va vedea?”

64:6  Pun la cale nelegiuiri şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

64:7  Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi.

64:8  Limba lor le-a pricinuit căderea, şi toţi cei ce-i văd clatină din cap.

64:9  Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu,” şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

64:10  Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.

Chapter 65

65:1  Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.

65:2  Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

65:3  Mă copleşesc nelegiuirile, dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

65:4  Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

65:5  În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!

65:6  El întăreşte munţii prin tăria Lui şi este încins cu putere.

65:7  El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor şi zarva popoarelor.

65:8  Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale. Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.

65:9  Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti, pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:

65:10  îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul.

65:11  Încununezi anul cu bunătăţile Tale şi paşii Tăi varsă belşugul.

65:12  Câmpiile pustiei sunt adăpate şi dealurile sunt încinse cu veselie.

65:13  Păşunile se acoperă de oi şi văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie şi cântă.

Chapter 66

66:1  Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.

66:2  Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

66:3  Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

66:4  Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău.”

66:5  Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!

66:6  El a prefăcut marea în pământ uscat şi râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.

66:7  El stăpâneşte pe vecie prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui!

66:8  Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

66:9  El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.

66:10  Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

66:11  Ne-ai adus în laţ şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.

66:12  Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă, dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

66:13  De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi-de-tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,

66:14  juruinţe care mi-au ieşit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.

66:15  Îţi voi aduce oi grase ca ardere-de-tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi.

66:16  Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.

66:17  Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.

66:18  Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.

66:19  Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

66:20  Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!

Chapter 67

67:1  Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui,

67:2  ca să se cunoască pe pământ calea Ta şi printre toate neamurile mântuirea Ta!

67:3  Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.

67:4  Se bucură neamurile şi se veselesc, căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire şi povăţuieşti neamurile pe pământ.

67:5  Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.

67:6  Pământul îşi dă roadele. Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,

67:7  Dumnezeu ne binecuvântează şi toate marginile pământului se tem de El.

Chapter 68

68:1  Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc şi potrivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.

68:2  Cum se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

68:3  Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu şi nu mai pot de veselie.

68:4  Cântaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!

68:5  El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.

68:6  Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi; numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.

68:7  Dumnezeule, când ai ieşit Tu în fruntea poporului şi când mergeai în pustie,

68:8  s-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

68:9  Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.

68:10  Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătiseşi pentru cei nenorociţi.

68:11  Un cuvânt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire:

68:12  împăraţii oştirilor fug, fug, şi cea care rămâne acasă, împarte prada.

68:13  Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint şi penele lui sunt de un galben auriu.

68:14  Când a împrăştiat Cel Atotputernic pe împăraţi în ţară, parcă ningea în Ţalmon.

68:15  Munţii lui Dumnezeu, Munţii Basanului, munţi cu multe piscuri, Munţii Basanului,

68:16  pentru ce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc? Cu toate acestea, Domnul va locui în el în veci.

68:17  Carele Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii; Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfânt.

68:18  Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lângă Domnul Dumnezeu.

68:19  Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră!

68:20  Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor şi Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.

68:21  Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.

68:22  Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării,

68:23  ca să-ţi cufunzi piciorul în sânge şi limba câinilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.”

68:24  Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfânt.

68:25  În frunte merg cântăreţii, apoi cei ce cântă din instrumente, în mijlocul fetelor care sună din timpane.

68:26  Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări, binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi din Israel!

68:27  Iată tânărul Beniamin, care stăpâneşte peste ei, căpeteniile lui Iuda şi ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.

68:28  Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.

68:29  Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.

68:30  Înspăimântă fiara din trestii, ceata taurilor, cu viţeii popoarelor; calcă în picioare pe cei ce îşi pun plăcerea în argint! Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!

68:31  Cei mari vin din Egipt: Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu.

68:32  Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului, şi lăudaţi pe Domnul!

68:33  Cântaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!

68:34  Daţi slavă lui Dumnezeu, a cărui măreţie este peste Israel şi a cărui putere este în ceruri.

68:35  Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfânt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvântat să fie Dumnezeu!

Chapter 69

69:1  Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

69:2  Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.

69:3  Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.

69:4  Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.

69:5  Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.

69:6  Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!

69:7  Căci pentru Tine port eu ocara şi îmi acoperă faţa ruşinea.

69:8  Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

69:9  Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

69:10  Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

69:11  Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

69:12  Cei ce stau la poartă vorbesc de mine şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.

69:13  Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

69:14  Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

69:15  Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!

69:16  Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

69:17  şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!

69:18  Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

69:19  Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.

69:20  Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

69:21  Ei îmi pun fiere în mâncare şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.

69:22  Să li se prefacă masa într-o cursă şi liniştea într-un laţ!

69:23  Să li se întunece ochii şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

69:24  Varsă-Ţi mânia peste ei şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!

69:25  Pustie să le rămână locuinţa şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

69:26  Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

69:27  Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!

69:28  Să fie şterşi din Cartea Vieţii şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

69:29  Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

69:30  Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări şi prin laude Îl voi preamări.

69:31  Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decât un viţel cu coarne şi copite!

69:32  Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

69:33  Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

69:34  Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!

69:35  Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;

69:36  sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

Chapter 70

70:1  Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!

70:2  Să rămână de ruşine şi înfruntaţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi doresc pieirea!

70:3  Să se întoarcă înapoi de ruşine cei ce zic: „Aha, Aha!”

70:4  Toţi cei ce Te caută să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!”

70:5  Eu sunt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti Ajutorul şi Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!

Chapter 71

71:1  În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de ruşine niciodată!

71:2  Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ajută-mi.

71:3  Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.

71:4  Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor!

71:5  Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.

71:6  Pe Tine mă sprijin din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără-ncetare.

71:7  Pentru mulţi, am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare.

71:8  Să mi se umple gura de laudele Tale şi-n fiecare zi să Te slăvească!

71:9  Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!

71:10  Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine şi cei ce-mi pândesc viaţa se sfătuiesc între ei

71:11  zicând: „L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”

71:12  Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu!

71:13  Să rămână de ruşine şi nimiciţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară cei ce-mi caută pierzarea!

71:14  Şi eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult.

71:15  Gura mea va vesti zi de zi dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu le cunosc marginile.

71:16  Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.

71:17  Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe, şi până acum eu vestesc minunile Tale.

71:18  Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!

71:19  Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer. Tu ai săvârşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?

71:20  Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri, dar ne vei da iarăşi viaţa, ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.

71:21  Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te şi mângâie-mă din nou!

71:22  Şi te voi lăuda în sunet de alăută, Îţi voi cânta credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu harpa, Sfântul lui Israel!

71:23  Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit;

71:24  şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sunt ruşinaţi şi roşii de ruşine.

Chapter 72

72:1  Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului şi dă dreptatea Ta Fiului împăratului!

72:2  Şi El va judeca pe poporul Tău cu dreptate şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.

72:3  Munţii vor aduce pace poporului şi dealurile, de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.

72:4  El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor.

72:5  Aşa că se vor teme de Tine cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, din neam în neam;

72:6  va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede, care udă câmpia.

72:7  În zilele lui va înflori cel neprihănit şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.

72:8  El va stăpâni de la o mare la alta şi de la Râu până la marginile pământului.

72:9  Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea Lui şi vrăjmaşii vor linge ţărâna.

72:10  Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.

72:11  Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea Lui, toate neamurile Îi vor sluji.

72:12  Căci El va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor.

72:13  Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit şi va scăpa viaţa săracilor;

72:14  îi va izbăvi de apăsare şi de silă şi sângele lor va fi scump înaintea Lui.

72:15  Ei vor trăi şi-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru El şi-L vor binecuvânta în fiecare zi.

72:16  Va fi belşug de grâu în ţară până în vârful munţilor şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului.

72:17  Numele Lui va dăinui pe vecie: cât soarele Îi va ţine numele. Cu El se vor binecuvânta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.

72:18  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!

72:19  Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!

72:20  Sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.

Chapter 73

73:1  Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată!

73:2  Totuşi era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!

73:3  Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.

73:4  Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime.

73:5  N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

73:6  De aceea, mândria le slujeşte ca salbă şi asuprirea este haina care-i înveleşte.

73:7  Li se bulbucă ochii de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima.

73:8  Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

73:9  îşi înalţă gura până la ceruri şi limba le cutreieră pământul.

73:10  De aceea, aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

73:11  şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”

73:12  Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile.

73:13  Degeaba dar mi-am curăţit eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,

73:14  căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.

73:15  Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

73:16  M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

73:17  până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.

73:18  Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.

73:19  Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.

73:20  Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

73:21  Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

73:22  eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

73:23  Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

73:24  mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

73:25  Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

73:26  Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

73:27  Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.

73:28  Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Chapter 74

74:1  Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale?

74:2  Adu-Ţi aminte de poporul Tău pe care l-ai câştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de Muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

74:3  îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în Locaşul Tău cel sfânt.

74:4  Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

74:5  Parcă erau nişte oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:

74:6  în curând, au sfărâmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

74:7  Au pus foc Sfântului Tău Locaş; au dărâmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.

74:8  Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toţi!” Au ars toate locurile sfinte din ţară.

74:9  Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când…

74:10  Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

74:11  Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!

74:12  Totuşi Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

74:13  Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;

74:14  ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.

74:15  Ai făcut să ţâşnească izvoare în pârâuri, ai uscat râuri care nu seacă.

74:16  A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

74:17  Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.

74:18  Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

74:19  Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

74:20  Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloage de tâlhari.

74:21  Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

74:22  Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

74:23  Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Chapter 75

75:1  Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, care chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!

75:2  „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire.

75:3  Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui, căci Eu îi întăresc stâlpii.”

75:4  Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!” Şi celor răi: „Nu ridicaţi capul sus!”

75:5  Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie!

75:6  Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie nu vine înălţarea.

75:7  Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul şi înalţă pe altul.

75:8  În mâna Domnului este un potir în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund!

75:9  Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cânta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.

75:10  Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.

Chapter 76

76:1  Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.

76:2  Cortul Lui este în Salem şi locuinţa Lui, în Sion;

76:3  acolo a sfărâmat El săgeţile, scutul, sabia şi armele de război.

76:4  Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor.

76:5  Despuiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n-au putut să se apere toţi acei oameni viteji.

76:6  La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi, şi cai.

76:7  Cât de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă când Îţi izbucneşte mânia?

76:8  Ai rostit hotărârea de la înălţimea cerurilor; pământul s-a îngrozit şi a tăcut

76:9  când S-a ridicat Dumnezeu să facă dreptate şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ.

76:10  Omul Te laudă chiar şi în mânia lui când Te îmbraci cu toată urgia Ta.

76:11  Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru şi împliniţi-le! Toţi cei ce-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.

76:12  El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pământului.

Chapter 77

77:1  Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.

77:2  În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.

77:3  Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem; mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul.

77:4  Tu îmi ţii pleoapele deschise şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.

77:5  Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.

77:6  Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:

77:7  „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?

77:8  S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?

77:9  A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”

77:10  Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…

77:11  Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

77:12  da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

77:13  Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

77:14  Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

77:15  Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.

77:16  Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat şi adâncurile s-au mişcat.

77:17  Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.

77:18  Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea: pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.

77:19  Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.

77:20  Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron.

Chapter 78

78:1  Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

78:2  Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

78:3  Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,

78:4  nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.

78:5  El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,

78:6  ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

78:7  pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.

78:8  Să nu fie ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

78:9  Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,

78:10  pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu, şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

78:11  Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe care li le arătase.

78:12  Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.

78:13  A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.

78:14  I-a călăuzit ziua cu un nor şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

78:15  A despicat stânci în pustie şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

78:16  A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.

78:17  Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustie.

78:18  Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.

78:19  Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

78:20  Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”

78:21  Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

78:22  pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

78:23  El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:

78:24  a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.

78:25  Au mâncat cu toţii pâinea celor mari şi le-a trimis mâncare să se sature.

78:26  A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

78:27  A plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate cât nisipul mării;

78:28  le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.

78:29  Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

78:30  Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,

78:31  când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.

78:32  Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui.

78:33  De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năpraznic.

78:34  Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;

78:35  îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor şi că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor.

78:36  Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.

78:37  Inima nu le era tare faţă de El şi nu erau credincioşi legământului Său.

78:38  Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.

78:39  El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

78:40  De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!

78:41  Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel.

78:42  Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,

78:43  de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.

78:44  Cum le-a prefăcut râurile în sânge şi n-au putut să bea din apele lor.

78:45  Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare care i-au mâncat şi broaşte care i-au nimicit.

78:46  Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

78:47  Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

78:48  Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei şi turmele pradă focului cerului.

78:49  El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

78:50  Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei;

78:51  cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.

78:52  Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.

78:53  Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

78:54  Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câştigat.

78:55  Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

78:56  Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui.

78:57  Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte, ca un arc înşelător,

78:58  L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

78:59  Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.

78:60  A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

78:61  Şi-a dat slava pradă robiei şi măreţia Lui, în mâinile vrăjmaşului.

78:62  A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.

78:63  Pe tinerii lui i-a ars focul şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

78:64  Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.

78:65  Atunci, Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

78:66  şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.

78:67  Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim,

78:68  ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sionului, pe care-l iubeşte.

78:69  Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.

78:70  A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.

78:71  L-a luat dindărătul oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov şi pe moştenirea Sa Israel.

78:72  Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.

Chapter 79

79:1  Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.

79:2  Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.

79:3  Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape.

79:4  Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.

79:5  Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va arde mânia Ta ca focul?

79:6  Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!

79:7  Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.

79:8  Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociţi de tot!

79:9  Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

79:10  Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!

79:11  Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

79:12  Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor, batjocurile care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

79:13  Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci şi vom vesti din neam în neam laudele tale.

Chapter 80

80:1  Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

80:2  Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

80:3  Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

80:4  Doamne, Dumnezeul oştirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

80:5  Îi hrăneşti cu o pâine de lacrimi şi-i adăpi cu lacrimi din plin.

80:6  Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei.

80:7  Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

80:8  Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o.

80:9  Ai făcut loc înaintea ei, şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

80:10  Munţii erau acoperiţi de umbra ei şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

80:11  Îşi întindea mlădiţele până la mare şi lăstarii până la Râu.

80:12  Pentru ce i-ai rupt gardul acum, de-o jefuiesc toţi trecătorii?

80:13  O râmă mistreţul din pădure şi o mănâncă fiarele câmpului.

80:14  Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăşi! Priveşte din cer şi vezi! Cercetează via aceasta!

80:15  Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!…

80:16  Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

80:17  Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

80:18  Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău.

80:19  Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Chapter 81

81:1  Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

81:2  Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din alăută!

81:3  Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

81:4  Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

81:5  El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut:

81:6  „I-am descărcat povara de pe umăr şi mâinile lui nu mai ţin coşul.

81:7  Ai strigat în necaz şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba.

81:8  Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M-ai asculta!

81:9  Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

81:10  Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umple!

81:11  Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat.

81:12  Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor şi au urmat sfaturile lor.

81:13  O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

81:14  Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;

81:15  cei ce urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

81:16  L-aş hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din stâncă.”

Chapter 82

82:1  Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.

82:2  „Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi?

82:3  Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

82:4  scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit – izbăviţi-i din mâna celor răi.”

82:5  Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric, de aceea se clatină toate temeliile pământului.

82:6  Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.

82:7  Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.”

82:8  Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.

Chapter 83

83:1  Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!

83:2  Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă şi cei ce Te urăsc înalţă capul.

83:3  Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

83:4  „Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”

83:5  Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:

83:6  corturile lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii,

83:7  Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului.

83:8  Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot.

83:9  Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,

83:10  care au fost nimiciţi la En-Dor şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.

83:11  Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

83:12  Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!”

83:13  Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,

83:14  ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde munţii!

83:15  Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

83:16  Acoperă-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

83:17  Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

83:18  Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul;

Chapter 84

84:1  Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!

84:2  Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

84:3  Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo şi rândunica, un cuib unde îşi pune puii… Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

84:4  Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei tot mai pot să Te laude!

84:5  Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea!

84:6  Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.

84:7  Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

84:8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!

84:9  Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!

84:10  Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!

84:11  Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

84:12  Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

Chapter 85

85:1  Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;

85:2  ai iertat nelegiuirea poporului Tău,

85:3  i-ai acoperit toate păcatele. – (Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.

85:4  Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!

85:5  În veci Te vei mânia pe noi? În veci îţi vei lungi mânia?

85:6  Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?

85:7  Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!

85:8  Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul, căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai ei să nu cadă iarăşi în nebunie.

85:9  Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava.

85:10  Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

85:11  Credincioşia răsare din pământ, şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.

85:12  Domnul ne va da şi fericirea, şi pământul nostru îşi va da roadele.

85:13  Dreptatea va merge şi înaintea Lui şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui!

Chapter 86

86:1  Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sunt nenorocit şi lipsit.

86:2  Păzeşte-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!

86:3  Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.

86:4  Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

86:5  Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.

86:6  Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

86:7  Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.

86:8  Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale!

86:9  Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.

86:10  Căci Tu eşti mare şi faci minuni – numai Tu eşti Dumnezeu!

86:11  Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

86:12  Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci!

86:13  Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca Locuinţă a morţilor.

86:14  Dumnezeule, nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa şi nu se gândesc la Tine.

86:15  Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.

86:16  Îndreaptă-Ţi privirile spre mine şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău şi scapă pe fiul roabei Tale!

86:17  Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămână de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mângâi, Doamne!

Chapter 87

87:1  Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:

87:2  Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.

87:3  Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!

87:4  Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara filistenilor, Tirul, cu Etiopia: „În Sion s-au născut.” –

87:5  Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el”, şi Cel Preaînalt îl întăreşte.

87:6  Domnul numără popoarele, scriindu-le: „Acolo s-au născut.”

87:7  Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

Chapter 88

88:1  Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

88:2  S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele,

88:3  căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.

88:4  Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.

88:5  Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.

88:6  M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.

88:7  Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.

88:8  Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.

88:9  Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!

88:10  Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude?

88:11  Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?

88:12  Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?

88:13  Doamne, eu Îţi cer ajutorul şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

88:14  Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Faţa Ta?

88:15  Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.

88:16  Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

88:17  Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

88:18  Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

Chapter 89

89:1  Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

89:2  Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” –

89:3  „Am făcut legământ cu alesul Meu”, zice Domnul. „Iată ce am jurat robului Meu David:

89:4  ‘Îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie’.”

89:5  Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

89:6  Căci în cer cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

89:7  Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.

89:8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

89:9  Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

89:10  Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

89:11  Ale Tale sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

89:12  Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

89:13  Braţul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

89:14  Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.

89:15  Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!

89:16  El se bucură neîncetat de Numele Tău şi se făleşte cu dreptatea Ta.

89:17  Căci Tu eşti fala puterii lui, şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

89:18  Căci Domnul este scutul nostru, Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.

89:19  Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;

89:20  am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.

89:21  Mâna Mea îl va sprijini şi braţul Meu îl va întări.

89:22  Vrăjmaşul nu-l va prinde şi cel rău nu-l va apăsa,

89:23  ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.

89:24  Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

89:25  Voi da în mâna lui marea şi în dreapta lui râurile.

89:26  El Îmi va zice: ‘Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!’

89:27  Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.

89:28  Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea şi legământul Meu îi va fi neclintit.

89:29  Îi voi face veşnică sămânţa şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

89:30  Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele,

89:31  dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele,

89:32  atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua şi nelegiuirile cu lovituri,

89:33  dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

89:34  nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

89:35  Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

89:36  Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

89:37  ca luna va dăinui pe vecie şi ca martorul credincios din cer.”

89:38  Şi totuşi Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;

89:39  ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa.

89:40  I-ai prăbuşit toate zidurile şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.

89:41  Toţi trecătorii îl jefuiesc şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

89:42  Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

89:43  ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă.

89:44  Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;

89:45  i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine.

89:46  Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?

89:47  Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

89:48  Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor?

89:49  Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi, pe care le-ai jurat lui David în credincioşia Ta?

89:50  Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare;

89:51  adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

89:52  Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Chapter 90

90:1  Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam.

90:2  Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

90:3  Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”

90:4  Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

90:5  Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:

90:6  înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

90:7  Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

90:8  Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

90:9  Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

90:10  Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.

90:11  Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

90:12  Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

90:13  Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

90:14  Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

90:15  Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!

90:16  Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!

90:17  Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

Chapter 91

91:1  Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic

91:2  zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

91:3  Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.

91:4  El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

91:5  Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,

91:6  nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua namiaza mare.

91:7  O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

91:8  Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

91:9  Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,

91:10  de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.

91:11  Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale,

91:12  şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

91:13  Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.

91:14  „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.

91:15  Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.

91:16  Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea”.

Chapter 92

92:1  Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,

92:2  să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta,

92:3  cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele harpei.

92:4  Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.

92:5  Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!

92:6  Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta şi cel nebun nu ia seama la el.

92:7  Dacă cei răi înverzesc ca iarba şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

92:8  Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!

92:9  Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi.

92:10  Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului şi m-ai stropit cu untdelemn proaspăt.

92:11  Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.

92:12  Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban.

92:13  Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

92:14  Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi,

92:15  ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.

Chapter 93

93:1  Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere, de aceea lumea este tare şi nu se clatină.

93:2  Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie!

93:3  Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.

93:4  Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti.

93:5  Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile.

Chapter 94

94:1  Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

94:2  Scoală-Te, Judecătorul pământului, şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor!

94:3  Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?

94:4  Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

94:5  Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

94:6  Înjunghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani

94:7  şi zic: „Nu vede Domnul şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”

94:8  Totuşi învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?

94:9  Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?

94:10  Cel ce pedepseşte neamurile s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

94:11  Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că sunt deşarte.

94:12  Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta,

94:13  ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!

94:14  Căci Domnul nu lasă pe poporul Său şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

94:15  Ci se va face odată judecata după dreptate şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

94:16  Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

94:17  De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!

94:18  Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.

94:19  Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.

94:20  Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei, care pregătesc nenorocirea la adăpostul Legii?

94:21  Ei se strâng împotriva vieţii celui neprihănit şi osândesc sânge nevinovat.

94:22  Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.

94:23  El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Chapter 95

95:1  Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.

95:2  Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!

95:3  Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii.

95:4  El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.

95:5  A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:

95:6  veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

95:7  Căci El este Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O, de aţi asculta azi glasul Lui! –

95:8  „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

95:9  unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.

95:10  Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.’

95:11  De aceea am jurat în mânia Mea: ‘Nu vor intra în odihna Mea!’ ”

Chapter 96

96:1  Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!

96:2  Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!

96:3  Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!

96:4  Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.

96:5  Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.

96:6  Strălucirea şi măreţia sunt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sunt în locaşul Lui cel sfânt.

96:7  Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!

96:8  Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare şi intraţi în curţile Lui!

96:9  Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!

96:10  Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.

96:11  Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!

96:12  Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie

96:13  înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele după credincioşia Lui.

Chapter 97

97:1  Domnul împărăţeşte: să se veselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe!

97:2  Norii şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.

97:3  Înaintea Lui merge focul şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.

97:4  Fulgerele Lui luminează lumea: pământul Îl vede şi se cutremură.

97:5  Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ.

97:6  Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd slava Lui.

97:7  Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor şi care se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.

97:8  Sionul aude lucrul acesta şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!

97:9  Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul, Tu eşti preaînălţat, mai presus de toţi dumnezeii.

97:10  Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi.

97:11  Lumina este semănată pentru cel neprihănit şi bucuria, pentru cei cu inima curată.

97:12  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!

Chapter 98

98:1  Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor.

98:2  Domnul Şi-a arătat mântuirea, Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.

98:3  Şi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.

98:4  Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului! Chiuiţi, strigaţi şi cântaţi laude!

98:5  Cântaţi Domnului cu harpa, cu harpa şi cu cântece din gură!

98:6  Cu trâmbiţe şi sunete din corn, strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului!

98:7  Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,

98:8  să bată din palme râurile, să strige de bucurie toţi munţii

98:9  înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul! El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.

Chapter 99

99:1  Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină.

99:2  Domnul este mare în Sion şi înălţat peste toate popoarele.

99:3  Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt!

99:4  Să laude oamenii tăria Împăratului, căci iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci dreptate şi judecată în Iacov.

99:5  Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfânt!

99:6  Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui, şi Samuel, dintre cei ce chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, şi El i-a ascultat.

99:7  El le-a vorbit din stâlpul de nor; ei au păzit poruncile Lui şi Legea pe care le-a dat-o El.

99:8  Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.

99:9  Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Chapter 100

100:1  Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!

100:2  Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!

100:3  Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.

100:4  Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!

100:5  Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui, din neam în neam.

Chapter 101

101:1  Voi cânta bunătatea şi dreptatea: Ţie, Doamne, Îţi voi cânta.

101:2  Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.

101:3  Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine.

101:4  Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău.

101:5  Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.

101:6  Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji.

101:7  Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.

101:8  În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea.

Chapter 102

102:1  Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!

102:2  Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine când strig! Ascultă-mă degrabă!

102:3  Căci zilele mele pier ca fumul şi oasele îmi ard ca un tăciune.

102:4  Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.

102:5  Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

102:6  Semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături;

102:7  nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

102:8  În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.

102:9  Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura

102:10  din pricina mâniei şi urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.

102:11  Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă şi mă usuc ca iarba.

102:12  Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

102:13  Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

102:14  Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.

102:15  Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

102:16  Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.

102:17  El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.

102:18  Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!

102:19  Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,

102:20  ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;

102:21  pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului şi laudele lui în Ierusalim,

102:22  când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.

102:23  El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele,

102:24  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”

102:25  Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

102:26  Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.

102:27  Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

102:28  Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.

Chapter 103

103:1  Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

103:2  Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!

103:3  El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale,

103:4  El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;

103:5  El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.

103:6  Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.

103:7  El Şi-a arătat căile Sale lui Moise şi lucrările Sale copiilor lui Israel.

103:8  Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.

103:9  El nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie.

103:10  Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

103:11  Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

103:12  cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.

103:13  Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

103:14  Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.

103:15  Omul – zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp!

103:16  Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.

103:17  Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El şi îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor,

103:18  pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.

103:19  Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.

103:20  Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui!

103:21  Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!

103:22  Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Chapter 104

104:1  Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

104:2  Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

104:3  Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.

104:4  Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori.

104:5  Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

104:6  Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

104:7  dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

104:8  suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.

104:9  Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

104:10  Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

104:11  Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

104:12  Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

104:13  Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.

104:14  Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:

104:15  vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.

104:16  Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

104:17  În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

104:18  munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.

104:19  El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

104:20  Tu aduci întunericul şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

104:21  puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.

104:22  Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.

104:23  Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui până seara.

104:24  Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de făpturile Tale.

104:25  Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

104:26  Acolo pe ea umblă corăbiile şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

104:27  Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

104:28  Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.

104:29  Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

104:30  Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

104:31  În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

104:32  El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

104:33  Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi!

104:34  Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

104:35  Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 105

105:1  Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!

105:2  Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!

105:3  Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!

105:4  Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!

105:5  Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,

105:6  sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!

105:7  Domnul este Dumnezeul nostru: Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.

105:8  El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,

105:9  de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam, şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;

105:10  El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel,

105:11  zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v-a căzut la sorţ.”

105:12  Pe atunci, ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară;

105:13  mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

105:14  dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.

105:15  „Nu vă atingeţi de unşii Mei”, a zis El, „şi nu faceţi rău prorocilor Mei!”

105:16  A chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai.

105:17  Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.

105:18  I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare

105:19  până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.

105:20  Atunci, împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.

105:21  L-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui,

105:22  ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

105:23  Atunci, Israel a venit în Egipt şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.

105:24  Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.

105:25  Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi.

105:26  A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese.

105:27  Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham.

105:28  A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvântul Lui.

105:29  Le-a prefăcut apele în sânge şi a făcut să le piară toţi peştii.

105:30  Ţara lor a forfotit de broaşte până în odăile împăraţilor lor.

105:31  El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor.

105:32  În loc de ploaie, le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor.

105:33  Le-a bătut viile şi smochinii şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor.

105:34  El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,

105:35  care au mâncat toată iarba din ţară şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.

105:36  A lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor, toată pârga puterii lor.

105:37  A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.

105:38  Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.

105:39  A întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.

105:40  La cererea lor, a trimis prepeliţe şi i-a săturat cu pâine din cer.

105:41  A deschis stânca şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.

105:42  Căci Şi-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt şi de robul Său Avraam.

105:43  A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.

105:44  Le-a dat pământurile neamurilor şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,

105:45  ca să păzească poruncile Lui şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 106

106:1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!

106:2  Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?

106:3  Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!

106:4  Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău,

106:5  ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!

106:6  Noi am păcătuit, ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuirea, am făcut rău.

106:7  Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie.

106:8  Dar El i-a scăpat din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.

106:9  A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat, şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.

106:10  I-a scăpat din mâna celui ce-i ura şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.

106:11  Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.

106:12  Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui.

106:13  Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.

106:14  Ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.

106:15  El le-a dat ce cereau, dar a trimis o molimă printre ei.

106:16  În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului.

106:17  Atunci s-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram.

106:18  Focul le-a aprins ceata şi flacăra a mistuit pe cei răi.

106:19  Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat

106:20  şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.

106:21  Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,

106:22  minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie.

106:23  Şi El a vorbit să-i nimicească, dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.

106:24  Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului,

106:25  ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui.

106:26  Atunci, El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustie,

106:27  că le va doborî sămânţa printre neamuri şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.

106:28  Ei s-au alipit de Baal-Peor, şi au mâncat vite jertfite morţilor.

106:29  Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.

106:30  Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit.

106:31  Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire din neam în neam, pe vecie.

106:32  Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.

106:33  Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.

106:34  Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.

106:35  Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor,

106:36  au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.

106:37  Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,

106:38  au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.

106:39  S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfrânat prin faptele lor.

106:40  Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui.

106:41  I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,

106:42  vrăjmaşii lor i-au asuprit şi au fost smeriţi sub puterea lor.

106:43  El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.

106:44  Dar El le-a văzut strâmtorarea când le-a auzit strigătele.

106:45  Şi-a adus aminte de legământul Său şi a avut milă de ei după bunătatea Lui cea mare:

106:46  a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce-i ţineau prinşi de război.

106:47  Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim cu lauda Ta!

106:48  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”

Chapter 107

107:1  „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”

107:2  Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului

107:3  şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.

107:4  Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.

107:5  Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.

107:6  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

107:7  i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.

107:8  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:9  Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.

107:10  Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

107:11  pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.

107:12  El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.

107:13  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

107:14  I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.

107:15  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:16  Căci El a sfărâmat porţi de aramă şi a rupt zăvoare de fier.

107:17  Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

107:18  Sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi erau lângă porţile morţii.

107:19  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

107:20  a trimis Cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.

107:21  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:22  Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

107:23  Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,

107:24  aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

107:25  El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

107:26  Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.

107:27  Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat şi zadarnică le era toată iscusinţa.

107:28  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

107:29  A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.

107:30  Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus în limanul dorit.

107:31  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:32  Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!

107:33  El preface râurile în pustiu şi izvoarele de apă în pământ uscat,

107:34  ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

107:35  Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape.

107:36  Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

107:37  însămânţează ogoare, sădesc vii şi le culeg roadele.

107:38  El îi binecuvântează, şi se înmulţesc nespus şi nu le împuţinează vitele.

107:39  Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,

107:40  El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

107:41  dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

107:42  „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!”

107:43  Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

Chapter 108

108:1  Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

108:2  Deşteptaţi-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.

108:3  Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.

108:4  Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta până la nori.

108:5  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul!

108:6  Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!

108:7  Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;

108:8  al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;

108:9  Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”

108:10  Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

108:11  Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

108:12  Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului.

108:13  Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Chapter 109

109:1  Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

109:2  Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

109:3  mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei.

109:4  Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici, dar eu alerg la rugăciune.

109:5  Ei îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea.

109:6  Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău şi un pârâş să stea la dreapta lui!

109:7  Când va fi judecat, să fie găsit vinovat şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

109:8  Puţine să-i fie zilele la număr şi slujba să i-o ia altul!

109:9  Să-i rămână copiii orfani şi nevastă-sa văduvă!

109:10  Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!

109:11  Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!

109:12  Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!

109:13  Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor!

109:14  Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere-aminte înaintea Domnului şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!

109:15  Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,

109:16  pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!

109:17  Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!

109:18  Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

109:19  De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!

109:20  Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

109:21  Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!

109:22  Sunt nenorocit şi lipsit şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.

109:23  Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.

109:24  Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

109:25  Am ajuns de ocara lor; când mă privesc ei, dau din cap.

109:26  Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

109:27  Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

109:28  Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.

109:29  Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!

109:30  Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii,

109:31  căci El stă la dreapta săracului ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.

Chapter 110

110:1  Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –

110:2  Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”

110:3  Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

110:4  Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec. –

110:5  Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Lui.

110:6  El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.

110:7  El bea din pârâu în timpul mersului, de aceea Îşi înalţă capul.

Chapter 111

111:1  Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare.

111:2  Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc!

111:3  Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci!

111:4  El a lăsat o aducere-aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.

111:5  El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legământul Lui.

111:6  El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea neamurilor.

111:7  Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate,

111:8  întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.

111:9  A trimis poporului Său izbăvirea, a aşezat legământul Său în veci; Numele Lui este sfânt şi înfricoşat.

111:10  Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă şi slava Lui ţine în veci.

Chapter 112

112:1  Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

112:2  Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.

112:3  El are în casă bogăţie şi belşug şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.

112:4  Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept.

112:5  Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!

112:6  Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.

112:7  El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.

112:8  Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui.

112:9  El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.

112:10  Cel rău vede lucrul acesta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămân neîmplinite.

Chapter 113

113:1  Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului, lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!

113:2  Fie Numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac!

113:3  De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!

113:4  Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri.

113:5  Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus?

113:6  El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ.

113:7  El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi,

113:8  ca să-i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai-marii poporului Său.

113:9  El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 114

114:1  Când a ieşit Israel din Egipt, când a plecat casa lui Iacov de la un popor străin,

114:2  Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfânt şi Israel, stăpânirea Lui.

114:3  Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi:

114:4  munţii au sărit ca nişte berbeci şi dealurile, ca nişte miei.

114:5  Ce ai tu, mare, de fugi şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?

114:6  Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei?

114:7  Da, cutremură-te, pământule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov,

114:8  care preface stânca în iaz şi cremenea în izvor de ape.

Chapter 115

115:1  Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!

115:2  Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”

115:3  Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.

115:4  Idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâini omeneşti.

115:5  Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd;

115:6  au urechi, dar n-aud; au nas, dar nu miroase;

115:7  au mâini, dar nu pipăie; picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor.

115:8  Ca ei sunt cei ce-i fac; toţi cei ce se încred în ei.

115:9  Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

115:10  Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

115:11  Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

115:12  Domnul Şi-aduce aminte de noi. El va binecuvânta: va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron,

115:13  va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.

115:14  Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri!

115:15  Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!

115:16  Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

115:17  Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,

115:18  ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac. Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 116

116:1  Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.

116:2  Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.

116:3  Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii.

116:4  Dar am chemat Numele Domnului şi am zis: „Doamne, mântuieşte-mi sufletul.”

116:5  Domnul este milostiv şi drept şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.

116:6  Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.

116:7  Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.

116:8  Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii din lacrimi şi picioarele de cădere.

116:9  Voi umbla înaintea Domnului, pe pământul celor vii.

116:10  Aveam dreptate când ziceam: „Sunt foarte nenorocit!”

116:11  În neliniştea mea, ziceam: „Orice om este înşelător.”

116:12  Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?

116:13  Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului;

116:14  îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor.

116:15  Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.

116:16  Ascultă-mă, Doamne, căci sunt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.

116:17  Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema Numele Domnului;

116:18  îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,

116:19  în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 117

117:1  Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele!

117:2  Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 118

118:1  Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, „căci în veac ţine îndurarea Lui!”

118:2  Să zică Israel: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!”

118:3  Casa lui Aaron să zică: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!”

118:4  Cei ce se tem de Domnul să zică: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!”

118:5  În mijlocul strâmtorării, am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.

118:6  Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

118:7  Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur când îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.

118:8  Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om;

118:9  mai bine să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în cei mari.

118:10  Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi.

118:11  Mă înconjurau, m-au împresurat, dar, în Numele Domnului, le tai în bucăţi.

118:12  M-au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi.

118:13  Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m-a ajutat.

118:14  Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m-a mântuit.

118:15  Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului câştigă biruinţa!

118:16  Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa!

118:17  Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.

118:18  Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii.

118:19  Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul.

118:20  Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi.

118:21  Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit!

118:22  Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.

118:23  Domnul a făcut lucrul acesta, şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.

118:24  Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

118:25  Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!

118:26  Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.

118:27  Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă şi aduceţi-o până la coarnele altarului!

118:28  Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi preamări.

118:29  Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

Chapter 119

119:1  Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!

119:2  Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor,

119:3  care nu săvârşesc nicio nelegiuire şi umblă în căile Lui!

119:4  Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.

119:5  O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!

119:6  Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale!

119:7  Te voi lăuda cu inimă neprihănită când voi învăţa legile dreptăţii Tale.

119:8  Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!

119:9  Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.

119:10  Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.

119:11  Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

119:12  Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale!

119:13  Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.

119:14  Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.

119:15  Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi.

119:16  Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău.

119:17  Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău!

119:18  Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!

119:19  Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!

119:20  Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale.

119:21  Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale.

119:22  Ridică de pe mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.

119:23  Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adânc la orânduirile Tale.

119:24  Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.

119:25  Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă după făgăduinţa Ta!

119:26  Eu îmi istorisesc căile şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale!

119:27  Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.

119:28  Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!

119:29  Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!

119:30  Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.

119:31  Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!

119:32  Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.

119:33  Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până în sfârşit!

119:34  Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea!

119:35  Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.

119:36  Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!

119:37  Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

119:38  Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!

119:39  Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate.

119:40  Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!

119:41  Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!

119:42  Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvântul Tău.

119:43  Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.

119:44  Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.

119:45  Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.

119:46  Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul.

119:47  Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.

119:48  Îmi întind mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.

119:49  Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!

119:50  Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.

119:51  Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri, totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta.

119:52  Mă gândesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mângâi.

119:53  M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi, care părăsesc Legea Ta.

119:54  Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele.

119:55  Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.

119:56  Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.

119:57  Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.

119:58  Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!

119:59  Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.

119:60  Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

119:61  Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.

119:62  Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

119:63  Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.

119:64  Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!

119:65  Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.

119:66  Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.

119:67  Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău.

119:68  Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!

119:69  Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.

119:70  Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea, dar eu mă desfătez în Legea Ta.

119:71  Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.

119:72  Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint.

119:73  Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!

119:74  Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.

119:75  Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit.

119:76  Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâiere, cum ai făgăduit robului Tău!

119:77  Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.

119:78  Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale.

119:79  Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!

119:80  Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!

119:81  Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.

119:82  Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta şi zic: „Când mă vei mângâia?”

119:83  Căci am ajuns ca un burduf pus în fum, totuşi nu uit orânduirile Tale.

119:84  Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?

119:85  Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea Ta.

119:86  Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!

119:87  Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.

119:88  Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!

119:89  Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.

119:90  Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.

119:91  După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.

119:92  Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.

119:93  Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.

119:94  Al Tău sunt: mântuieşte-mă, căci caut poruncile Tale.

119:95  Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă, dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.

119:96  Văd că tot ce este desăvârşit are margini, poruncile Tale însă sunt fără margini.

119:97  Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.

119:98  Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.

119:99  Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.

119:100  Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.

119:101  Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău.

119:102  Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.

119:103  Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!

119:104  Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.

119:105  Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.

119:106  Jur, şi mă voi ţine de jurământ, că voi păzi legile Tale cele drepte.

119:107  Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!

119:108  Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea şi învaţă-mă legile Tale!

119:109  Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta.

119:110  Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.

119:111  Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.

119:112  Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale, totdeauna şi până la sfârşit.

119:113  Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta.

119:114  Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.

119:115  Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!

119:116  Sprijină-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!

119:117  Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat şi să mă veselesc neîncetat de orânduirile Tale!

119:118  Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică.

119:119  Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ, de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.

119:120  Mi se înfioară carnea de frica Ta şi mă tem de judecăţile Tale.

119:121  Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!

119:122  Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngâmfaţi!

119:123  Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.

119:124  Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta şi învaţă-mă orânduirile Tale!

119:125  Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere ca să cunosc învăţăturile Tale.

119:126  Este vremea ca Domnul să lucreze, căci ei calcă Legea Ta.

119:127  De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat:

119:128  de aceea găsesc drepte toate poruncile Tale şi urăsc orice cale a minciunii.

119:129  Învăţăturile Tale sunt minunate, de aceea le păzeşte sufletul meu.

119:130  Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

119:131  Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.

119:132  Întoarce-Ţi Faţa spre mine şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău!

119:133  Întăreşte-mi paşii în Cuvântul Tău şi nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!

119:134  Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!

119:135  Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău şi învaţă-mă orânduirile Tale!

119:136  Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentru că Legea Ta nu este păzită.

119:137  Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană.

119:138  Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate şi pe cea mai mare credincioşie.

119:139  Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale.

119:140  Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.

119:141  Sunt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.

119:142  Dreptatea Ta este o dreptate veşnică şi Legea Ta este adevărul.

119:143  Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.

119:144  Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!

119:145  Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale.

119:146  Te chem: mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!

119:147  O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.

119:148  O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.

119:149  Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta, înviorează-mă, Doamne, după judecata Ta!

119:150  Se apropie cei ce urmăresc mişelia şi se depărtează de Legea Ta.

119:151  Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.

119:152  De multă vreme ştiu, din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.

119:153  Vezi-mi ticăloşia şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.

119:154  Apără-mi pricina şi răscumpără-mă, înviorează-mă, după făgăduinţa Ta.

119:155  Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale.

119:156  Mari sunt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!

119:157  Mulţi sunt prigonitorii şi potrivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.

119:158  Văd cu scârbă pe cei necredincioşi Ţie, care nu păzesc Cuvântul Tău.

119:159  Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!

119:160  Temelia Cuvântului Tău este adevărul şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.

119:161  Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.

119:162  Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.

119:163  Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.

119:164  De şapte ori pe zi Te laud din pricina legilor Tale celor drepte.

119:165  Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.

119:166  Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.

119:167  Sufletul meu ţine învăţăturile Tale şi le iubesc mult de tot!

119:168  Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.

119:169  Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.

119:170  Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!

119:171  Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduirile Tale!

119:172  Să cânte limba mea Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte!

119:173  Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.

119:174  Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.

119:175  Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijine!

119:176  Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

Chapter 120

120:1  Către Domnul strig în strâmtorarea mea, şi El m-ascultă.

120:2  Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!

120:3  Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!

120:4  Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ienupăr.

120:5  Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!

120:6  Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea.

120:7  Eu sunt pentru pace, dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.

Chapter 121

121:1  Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?

121:2  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

121:3  Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita.

121:4  Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.

121:5  Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

121:6  De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.

121:7  Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.

121:8  Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

Chapter 122

122:1  Mă bucur când mi se zice; „Haidem la Casa Domnului!”

122:2  Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!

122:3  Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!

122:4  Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.

122:5  Căci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.

122:6  Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.

122:7  Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea, în casele tale domneşti!

122:8  Din pricina fraţilor şi a prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.

122:9  Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.

Chapter 123

123:1  La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.

123:2  Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.

123:3  Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreţ;

123:4  ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.

Chapter 124

124:1  De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, să spună Israel acum!

124:2  De n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,

124:3  ne-ar fi înghiţit de vii când li s-a aprins mânia împotriva noastră;

124:4  ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;

124:5  ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.

124:6  Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!

124:7  Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.

124:8  Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.

Chapter 125

125:1  Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.

125:2  Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.

125:3  Căci toiagul de cârmuire al răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor neprihăniţi, pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mâinile spre nelegiuire.

125:4  Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni şi peste cei cu inima fără prihană!

125:5  Dar pe cei ce apucă pe căi lăturalnice, să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău! Pacea să fie peste Israel!

Chapter 126

126:1  Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.

126:2  Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”

126:3  Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie.

126:4  Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!

126:5  Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.

126:6  Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.

Chapter 127

127:1  Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.

127:2  Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.

127:3  Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.

127:4  Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.

127:5  Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.

Chapter 128

128:1  Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui!

128:2  Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine.

128:3  Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.

128:4  Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.

128:5  Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale

128:6  şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!

Chapter 129

129:1  Destul m-au asuprit din tinereţe – s-o spună Israel! –

129:2  destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit.

129:3  Plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.

129:4  Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.

129:5  Să se umple de ruşine şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul!

129:6  Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!

129:7  Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea, cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea

129:8  şi trecătorii nu zic: „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi! Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”

Chapter 130

130:1  Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!

130:2  Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!

130:3  Dacă ai păstra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?

130:4  Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.

130:5  Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte şi aştept făgăduinţa Lui.

130:6  Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.

130:7  Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea şi la El este belşug de răscumpărare!

130:8  El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Chapter 131

131:1  Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.

131:2  Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţărcat, care stă lângă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.

131:3  Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!

Chapter 132

132:1  Doamne, adu-Ţi aminte de David şi de toate necazurile lui!

132:2  Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:

132:3  „Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,

132:4  nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele

132:5  până nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.” –

132:6  Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar…

132:7  „Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!…

132:8  Scoală-Te, Doamne, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!

132:9  Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!

132:10  Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!” –

132:11  Domnul a jurat lui David adevărul şi nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.

132:12  Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu şi învăţăturile Mele pe care li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.”

132:13  Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis:

132:14  „Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

132:15  Îi voi binecuvânta din belşug hrana, voi sătura cu pâine pe săracii lui.

132:16  Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.

132:17  Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,

132:18  voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui şi peste el va străluci cununa lui.”

Chapter 133

133:1  Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!

133:2  Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.

133:3  Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe Munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

Chapter 134

134:1  Iată, binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, care staţi noaptea în Casa Domnului!

134:2  Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul Locaş şi binecuvântaţi pe Domnul!

134:3  Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pământul!

Chapter 135

135:1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi-L, robi ai Domnului,

135:2  care staţi în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru!

135:3  Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cântaţi Numele Lui, căci este binevoitor!

135:4  Căci Domnul Şi-a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui.

135:5  Ştiu că Domnul este mare şi că Domnul nostru este mai presus de toţi dumnezeii.

135:6  Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.

135:7  El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

135:8  El a lovit pe întâii născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace.

135:9  A trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule: împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.

135:10  A lovit multe neamuri şi a ucis împăraţi puternici:

135:11  pe Sihon, împăratul amoriţilor, pe Og, împăratul Basanului, şi pe toţi împăraţii Canaanului

135:12  şi le-a dat ţara de moştenire, de moştenire poporului Său Israel.

135:13  Doamne, Numele Tău rămâne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam,

135:14  căci Domnul va judeca pe poporul Său şi va avea milă de robii Săi.

135:15  Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.

135:16  Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,

135:17  au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură.

135:18  Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.

135:19  Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul!

135:20  Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul!

135:21  Domnul să fie binecuvântat din Sion, El, care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 136

136:1  Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:2  Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:3  Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:4  Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:5  Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:6  Pe Cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:7  Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:8  Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:9  Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:10  Pe Cel ce a lovit pe egipteni în întâii lor născuţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:11  Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:12  Cu mână tare şi cu braţ întins, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:13  Pe Cel ce a tăiat în două Marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:14  Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:15  Şi a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:16  Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:17  Pe Cel ce a lovit împăraţi mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:18  Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:19  Pe Sihon, împăratul amoriţilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:20  Şi pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:21  Şi le-a dat ţara de moştenire, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:22  De moştenire robului Său Israel, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:23  Pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi când eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:24  Şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:25  Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!

136:26  Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

Chapter 137

137:1  Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.

137:2  În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.

137:3  Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”

137:4  Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

137:5  Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

137:6  Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

137:7  Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”

137:8  Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

137:9  Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

Chapter 138

138:1  Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.

138:2  Mă închin în Templul Tău cel sfânt şi laud Numele Tău pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.

138:3  În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

138:4  Toţi împăraţii pământului Te vor lăuda, Doamne, când vor auzi cuvintele gurii Tale;

138:5  ei vor lăuda căile Domnului, căci mare este slava Domnului!

138:6  Domnul este înălţat, totuşi vede pe cei smeriţi şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.

138:7  Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte.

138:8  Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mâinilor Tale.

Chapter 139

139:1  Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

139:2  ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul.

139:3  Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.

139:4  Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

139:5  Tu mă înconjuri pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.

139:6  O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă, ca s-o pot prinde.

139:7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

139:8  Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.

139:9  Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

139:10  şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.

139:11  Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

139:12  iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.

139:13  Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

139:14  Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

139:15  Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

139:16  Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

139:17  Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

139:18  Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

139:19  O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!

139:20  Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

139:21  Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

139:22  Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

139:23  Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

139:24  Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!

Chapter 140

140:1  Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,

140:2  care cugetă lucruri rele în inima lor şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul!

140:3  Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă.

140:4  Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!

140:5  Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului şi îmi întind capcane.

140:6  Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

140:7  Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”

140:8  Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească!

140:9  Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!

140:10  Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!

140:11  Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.

140:12  Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.

140:13  Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

Chapter 141

141:1  Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu când Te chem!

141:2  Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!

141:3  Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!

141:4  Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, şi să nu mănânc din ospeţele lor!

141:5  Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.

141:6  Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.

141:7  Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.

141:8  De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

141:9  Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei şi de piedicile celor ce fac răul!

141:10  Să cadă cei răi în laţurile lor în timp ce eu să scap!

Chapter 142

142:1  Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

142:2  Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

142:3  Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

142:4  Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

142:5  Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”

142:6  Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.

142:7  Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.

Chapter 143

143:1  Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!

143:2  Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

143:3  Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.

143:4  Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.

143:5  Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.

143:6  Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat.

143:7  Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!

143:8  Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

143:9  Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.

143:10  Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!

143:11  Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!

143:12  În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău.

Chapter 144

144:1  Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,

144:2  Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

144:3  Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

144:4  Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

144:5  Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

144:6  Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!

144:7  Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

144:8  a căror gură spune neadevăruri şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

144:9  Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

144:10  Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

144:11  izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…

144:12  Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.

144:13  Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:

144:14  viţelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, niciun ţipăt în uliţele noastre!

144:15  Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

Chapter 145

145:1  Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele tău în veci de veci!

145:2  În fiecare zi Te voi binecuvânta şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci!

145:3  Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.

145:4  Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari!

145:5  Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale şi voi cânta minunile Tale.

145:6  Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta.

145:7  Să se trâmbiţeze aducerea-aminte de nemărginita Ta bunătate, şi să se laude dreptatea Ta!

145:8  Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.

145:9  Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.

145:10  Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.

145:11  Vor spune slava Împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta,

145:12  ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.

145:13  Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.

145:14  Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.

145:15  Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.

145:16  Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.

145:17  Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui.

145:18  Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.

145:19  El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.

145:20  Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc şi nimiceşte pe toţi cei răi.

145:21  Gura mea să vestească lauda Domnului şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!

Chapter 146

146:1  Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!

146:2  Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

146:3  Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.

146:4  Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.

146:5  Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!

146:6  El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.

146:7  El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi. Domnul izbăveşte pe prinşii de război;

146:8  Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.

146:9  Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.

146:10  Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac! Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 147

147:1  Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut şi se cuvine să-L lăudăm.

147:2  Domnul zideşte iarăşi Ierusalimul, strânge pe surghiuniţii lui Israel;

147:3  tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.

147:4  El socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate.

147:5  Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.

147:6  Domnul sprijină pe cei nenorociţi şi doboară pe cei răi la pământ.

147:7  Cântaţi Domnului cu mulţumiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu harpa!

147:8  El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să răsară iarba pe munţi.

147:9  El dă hrană vitelor şi puilor corbului când strigă.

147:10  Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.

147:11  Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.

147:12  Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!

147:13  Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău;

147:14  El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu.

147:15  El Îşi trimite poruncile pe pământ, Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală mare.

147:16  El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa.

147:17  El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi: cine poate sta înaintea frigului Său?

147:18  El Îşi trimite Cuvântul Său şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.

147:19  El descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.

147:20  El n-a lucrat aşa cu toate neamurile şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 148

148:1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!

148:2  Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!

148:3  Lăudaţi-L, Soare şi Lună, Lăudaţi-L, toate stelele luminoase!

148:4  Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!

148:5  Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,

148:6  le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca.

148:7  Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare şi adâncuri toate;

148:8  foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năpraznice, care împliniţi poruncile Lui,

148:9  munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri, toţi,

148:10  fiare şi vite, toate, târâtoare şi păsări înaripate,

148:11  împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului,

148:12  tineri şi tinere, bătrâni şi copii!

148:13  Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri.

148:14  El a înălţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El. Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 149

149:1  Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui!

149:2  Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor!

149:3  Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba şi cu harpa!

149:4  Căci Domnul are plăcere de poporul Său şi slăveşte pe cei nenorociţi mântuindu-i.

149:5  Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!

149:6  Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor şi sabia cu două tăişuri, în mâna lor,

149:7  ca să facă răzbunare asupra neamurilor şi să pedepsească popoarele;

149:8  să lege pe împăraţii lor cu lanţuri şi pe mai-marii lor cu obezi de fier,

149:9  ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui. Lăudaţi pe Domnul!

Chapter 150

150:1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!

150:2  Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L după mărimea Lui nemărginită!

150:3  Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi harpa!

150:4  Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul!

150:5  Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare!

150:6  Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!